Surrender upheld: European arrest warrant executed for 6-year robbery sentence; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1/PI/2007 din 24 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr. 755/35/P/2007 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de C.C.P.I. – Biroul Național Interpol, privind persoana solicitată B.Șt. și în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 24 aprilie 2007.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că autoritățile maghiare au emis pe numele recurentului B.Șt. un mandat european de arestare în vederea executării unei pedepse de 6 ani închisoare cu privare de libertate la care a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie.

În vederea audierii persoanei solicitate conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, prima instanță a stabilit termen pentru data de 26 aprilie 2007.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, persoana solicitată B.Șt. a declarat recurs, fără să-l motiveze.

Înalta Curte, examinând recursul formulat cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de actele normative menționate pentru a se proceda la arestarea și la punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetățeanului român B.Șt. de către Tribunalul Capitalei, Serviciul de Executare a Pedepselor – Budapesta.

Astfel, se constată că mandatul european de arestare a fost emis de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor din instanța sus-arătată și se întemeiază pe sentința penală din 6 februarie 2006 a Judecătoriei Centrale a Sectoarelor din Pesta – Budapesta, rămasă definitivă și executorie, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 79 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Din examinarea faptelor prezentate în mandatul de arestare rezultă că cetățeanul român B.Șt., împreună cu alte persoane, pe data de 9 iulie 2004, orele 22,30, au ademenit partea vătămată V.G. pe un drum izolat din Budapesta, unde au atacat-o sustrăgându-i telefonul mobil, 110.000 forinți, 600 Euro, 100 dolari S.U.A. și cheile de la mașină și locuință.

Fapta reținută în sarcina acestuia constituie infracțiunea de tâlhărie, pedepsită de legea maghiară cu închisoare până la 8 ani.

Cât privește motivele de refuz al executării mandatului, motive prevăzute în mod expres în dispozițiile art. 88 din aceeași lege, Înalta Curte apreciază că niciunul dintre cele obligatorii nu sunt incidente în speță.

Privitor la dispozițiile art. 5, paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O., Înalta Curte constată că nu au fost încălcate în speța de față.

Potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Prin dispozițiile anterior invocate se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea națională.

Nu există însă o definiție a noțiunilor de „motive verosimile” sau „motive plauzibile”, Curtea statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în raport de circumstanțele fiecărui caz în parte, dar nu este obligatoriu ca datele ce rezultă din dosar să creeze convingerea că respectiva persoană a comis infracțiunea.

Având în vedere cele care preced, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.Șt. împotriva încheierii nr. 1/PI/2007 din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.Șt. împotriva încheierii nr. 1/P.I. din 24 aprilie 2007 pronunțată în Camera de Consiliu de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 755/35/P/2007.

Obligă persoana solicitată la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2007.