Validity of deed of assignment of claims; procedural nullity invoked by non-involved party and discretion to admit evidence
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower appellate court's rejection of the claim and ordering the appellant to pay the respondent 1,000 RON in litigation costs. The dispute centered on the appellant's attempt to declare absolutely null and void a deed of assignment of claims registered at the land registry, a claim that was rejected by the first instance and appealed instances on the basis that no legal ground for termination existed. The Supreme Court determined that the procedural arguments raised on appeal regarding service defects and the failure to issue a warrant for the co-defendant's attendance were legally insufficient; specifically, the court held that procedural nullities could only be invoked by the party in whose favor the norm was established, and the appellant failed to demonstrate that the non-appearance of the co-defendant violated any substantive legal provision, while noting that the appellate court retained discretion under Civil Procedure Code Article 218 regarding the administration of witness testimony.
Legislator headnote
AI generatedart. 218 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Validity of deed of assignment of claims; procedural nullity invoked by non-involved party and discretion to admit evidence: În privința temeiului de drept rezultă că recurentul critică hotărârea pentru motive ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., limite în care recursul va fi analizat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul L.C.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții G.G. și S.I. să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță înregistrată sub nr. 985 din 19 ianuarie 2004 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Bacău.
Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 96 din 11 martie 2005, a respins acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat apel solicitând schimbarea sentinței și admiterea acțiunii.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat decizia civilă nr. 93 din 13 decembrie 2005 prin care a respins apelul, ca nefondat și a obligat pe apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte S.I. 500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut că instanța de fond a aplicat corect prevederile legale la situația de fapt, neexistând nici o cauză legală care să atragă desființarea convenției.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat recurs pe care nu l-a motivat în drept și a susținut nelegalitatea acesteia deoarece nu au fost îndeplinite corect procedurile de citare atât în privința sa cât și a pârâtului G.G. care nu a fost chemat cu mandat de aducere la instanță pentru a fi audiat.
Recursul este nefondat.
În privința temeiului de drept rezultă că recurentul critică hotărârea pentru motive ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., limite în care recursul va fi analizat.
Sub aceste aspecte se constată că citarea recurentului s-a făcut legal pentru toate termenele de judecată, inclusiv pentru data la care a fost soluționată pe fond, așa cum rezultă din dovezile de la filele 11, 15, 23, 28, recurentul neprezentându-se încât, principiul dreptului la apărare a fost respectat.
Privitor la necitarea intimatului G.G., recurentul nu poate invoca nulitatea în legătură cu astfel de acte de procedură deoarece, față de caracterul normei pretins încălcate și în conformitate cu dispozițiile art. 105 și 108 alin. (2) C. proc. civ., o astfel de nulitate nu poate fi invocată decât de partea în favoarea căreia a fost edictată norma, ori sus-numitul nu a formulat recurs.
S-a mai susținut că instanța de apel nu a emis mandat de aducere a intimatului pârât G.G. ori, așa cum rezultă, acesta a avut calitate de parte și nu de martor, încât nu se poate pune în discuție încălcarea vreunei norme legale privitoare la citarea martorilor în procesul civil, iar dacă se admite că recurentul se referă la chemarea la interogatoriu a acestei părți, nu rezultă că acesta a propus acest mijloc de probă, art. 218 C. proc. civ., aplicabil și în apel, permițând instanței să aprecieze asupra oportunității administrării unei astfel de probe.
Așa fiind, se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, motivele de recurs încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., fiind nefondate încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând și art. 274 C. proc. civ., recurentul reclamant va fi obligat către intimata-pârâtă S.I. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul L.C.D. împotriva deciziei nr. 93 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SAMOILĂ IRINA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2006.