Insurance claim annulled for non-payment of judicial fees and stamp duty upon fax submission after hearing conclusion
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the appellant’s appeal as unfounded, leaving the Court of Appeal’s decision to annul the lower court’s procedural ruling in force and thereby definitively dismissing the claimant’s original lawsuit for insurance indemnities. The dispute involved a commercial entity suing an insurance company for damages resulting from drought risk, which was initially rejected by the first-instance court; the appellant then filed an appeal but failed to properly pay the full judicial fee and stamp duty required before the hearing, sending a request for a postponement and a partial payment receipt via fax only after the judicial session had already concluded and the court had issued its decision. Relying on Article 20(3) of Law No. 146/1997 and Article 9 of Government Ordinance No. 32/1995, the appellate court correctly applied the sanction for insufficient stamping, and the Supreme Court confirmed this, finding no violation of the right to defense under Article 304(5) and (9) of the Code of Civil Procedure because the court was not legally seized of a valid appeal due to the lack of complete proof of payment at the time of the decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 156 C. proc. civ; Insurance claim annulled for non-payment of judicial fees and stamp duty upon fax submission after hearing conclusion: Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată, Tribunalului Timiș, la data de 15 martie 2004, înregistrată la nr. 2278, reclamanta SC O.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA solicitând ca prin hotărâre judecătorească aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.113.579.894,28 lei, reprezentând despăgubiri pentru daunele produse în urma manifestării riscului asigurat, respectiv seceta.
Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Timiș, prin sentința civilă nr. 880, pronunțată la data de 5 octombrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost anulat, ca insuficient timbrat, de Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 75/A/COM, pronunțată la data de 9 martie 2006, în dosarul nr. 1092/COM/2006.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Lega nr. 146/1997 și de art. 9 din O.G. nr. 32/1995, reținând că apelanta, nu a îndeplinit, în totalitate, obligația timbrării cererii sale de apel cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1737,18 lei RON și timbru judiciar în valoare de 4,5 lei RON, deși a fost citată cu această mențiune.
Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri recurenta a arătat că instanța de apel a reținut, nejustificat, incidența art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și a încălcat dreptul său la apărare, față de cererea de amânare, întemeiată pe dispozițiile art. 156 C. proc. civ. și de chitanța de plată a taxei de timbru pe care a aplicat timbrul judiciar transmise prin fax la termenul din 9 martie 2006, critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, și pct. 9 C. proc. civ.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului apreciind ca fiind legală și temeinică decizia atacată, întrucât la momentul transmiterii prin fax a cererii de amânare și a dovezii timbrării, instanța se pronunțase în cauză iar ședința de judecată era încheiată.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea actelor și lucrărilor dosarului relevă că, deși apelanta a fost citată la data de 21 februarie 2006 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 1737,18 lei și timbru judiciar în valoare de 4,5 lei, aceasta, manifestând totală lipsă de diligență procesuală, a transmis, prin fax, la data de 9 martie 2006 orele 12,48, respectiv 12,53, o cerere de acordare a unui nou termen pentru a-și angaja avocat și o chitanță ce atestă plata sumei de 1740 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, înscrisuri înregistrate la orele 13,00, după încheierea ședinței de judecată, conform rezoluției de primire.
Așa fiind, în lipsa acestor înscrisuri la dosarul cauzei la momentul pronunțării deciziei, prin care, de altfel, nu se face și dovada aplicării timbrului judiciar în valoare de 4,5 lei, cum greșit se susține în recurs, instanța de apel a reținut, cu justețe, incidența art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și nu a încălcat dreptul la apărare al apelantei, întrucât nu se poate reține nesocotirea cererii de acordare a unui nou termen în vederea angajării unui apărător, inexistentă la momentul pronunțării deciziei, care, chiar formulată în timp util, în lipsa dovezii achitării, în totalitate, a timbrajului datorat, deci inclusiv a timbrului judiciar, nu putea fi primită, deoarece pentru a putea aprecia asupra temeiniciei sale instanța trebuia să fie legal sesizată, respectiv cererea de apel să fie timbrată.
Așa fiind, constatând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.I. SRL S.M. împotriva deciziei nr. 75 din 9 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2006.