Constitutional challenge to the nullity sanction for untimely appeal grounds under Article 306 of the Civil Procedure Code

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 noiembrie 2006, dată în dosarul nr. 3292/2006 al Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a fost respinsă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., cerere formulată de recurenta pârâtă în acel dosar, SC V. SRL Timișoara, soluționarea pe fond a recursului fiind amânată la 11 ianuarie 2007.

Instanța investită cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., a apreciat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale deoarece această instanță s-a pronunțat prin decizii anterioare asupra neconstituționalității acestui text legal în sensul respingerii ei, iar motivele invocate de recurenta pârâtă nu cuprind argumente de esență să ducă la admiterea excepției.

Împotriva acestei încheieri SC V. SRL a declarat recurs solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivele invocate de ea în susținerea neconstituționalității textului art. 306 C. proc. civ., fiind absolut noi.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta susține că, potrivit dispozițiilor art. 129 și art. 126 alin. (2) din Constituție exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Libertatea legiuitorului de a stabili condițiile exercitării căilor de atac nu este însă absolută, limitele libertății de reglementare fiind determinate de obligativitatea respectării celorlalte principii și norme privind drepturile și libertățile fundamentale consacrate prin Constituție.

În acest sens, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

Legiuitorul are dreptul să impună anumite condiții în exercitarea accesului liber la justiție, fără însă a aceste condiționări să aducă atingere dreptului sau să îl lipsească de efectivitate, după cum s-a stabilit și în practica C.E.D.O.

În temeiul acestor considerente dispozițiile art. 306 C. proc. civ., ce sancționează cu nulitate absolută nemotivarea în termen a recursului, apare ca un formalism excesiv de rigid, de natură să afecteze grav accesul liber la justiție.

Prin întâmpinare intimații L.L.D. și L.C. au solicitat respingerea recursului deoarece soluția instanței de recurs, pe acest aspect, a fost corectă, Curtea Constituțională pronunțându-se în legătură cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., prin decizia nr. 327 din 27 noiembrie 2001 și decizia nr. 352 din 2 mai 2006.

Recursul este nefondat.

Atât recurenta cât și intimații fac confuzie în legătură cu incidentul procedural asupra căruia instanța s-a pronunțat prin încheierea din 30 noiembrie 2006, în sensul că a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale și nicidecum excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., soluționarea acestei excepții fiind în competența Curții Constituționale.

Motivul pentru care instanța a respins sesizarea Curții Constituționale a fost acela că asupra neconstituționalității acestui text legal, art. 306 C. proc. civ., s-au pronunțat mai multe decizii, soluția fiind aceea de respingere a excepției.

Ori recurenta, prin criticile invocate în recurs, reia motivele invocate în susținerea excepției și nicidecum critici care să vizeze nelegalitatea soluției instanței.

Deși recurenta a susținut că cele invocate de ea în susținerea neconstituționalității textului legal sunt motive noi, din considerentele deciziei nr. 352 din 2 mai 2006 a Curții Constituționale (M. Of. nr. 455/25.05. 2006 rezultă că aspectele invocate de recurentă în cauza de față, drept temei de neconstituționalitate, au format deja obiectul examinării, cum corect a reținut și instanța în fața căreia s-a invocat excepția.

În consecință, recursul este nefondat urmând a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V. SRL Timișoara împotriva încheierii din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pronunțată în dosar nr. 3292/COM/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.