Refugee status inheritance by child born during parents' ethnic displacement under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal, upholding the appellate court's order that annulled the administrative decision denying benefits and compelling the recognition of the claimant's refugee status with associated rights. The dispute involved a challenge to a pension authority's refusal to grant the plaintiff the status of an ethnic refugee and the corresponding rights under Law No. 189/2000, based on her claim that she acquired this status by birth while her parents were displaced for ethnic reasons between October 1943 and March 1945. The court rejected the arguments that the plaintiff lacked a legal domicile to be "displaced" from and that pre-1994 laws were misapplied, ruling that the child inherited the parents' refugee status at birth and that the benefits were correctly grounded in Law No. 189/2000 and Government Order No. 127/2002, with the appellant ordered to pay 800,000 lei in litigation costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Refugee status inheritance by child born during parents' ethnic displacement under Law No. 189/2000: Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu erau în vigoare la data nașterii intimatei.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 13 noiembrie 2002, reclamanta I.R.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 5687 din 25 noiembrie 2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 97 din 29 ianuarie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5687 din 24 noiembrie 2002, a obligat pârâta să recunoască reclamantei statutul de refugiat pentru perioada 6 octombrie 1943– 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 6 octombrie 1943, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
În primul motiv de casare, recurenta a susținut că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu a fost greșit reținută în cazul intimatei care, nefiind născută la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutată.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu erau în vigoare la data nașterii intimatei.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.
Fiind născută după data la care părinții săi au fost expulzați din motive etnice din localitatea de domiciliu, intimata a fost lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 6 martie 1945 și pentru toți membrii familiei intimatei refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală.
În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale, 6 octombrie 1943, intimata a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de-al doilea motiv de casare este de asemenea nefondat, pentru că drepturile recunoscute și acordate intimatei sunt prevăzute în Legea nr. 189/2000 și în H.G. nr. 127/2002 și deci soluția de admitere a acțiunii nu este rezultatul aplicării greșite de către instanța de fond a unor acte normative care nu erau în vigoare la data nașterii intimatei.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 800.000 lei, reprezentând cheltuielile de transport dovedite la instanța de recurs cu înscrisul aflat la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 97 din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 800.000 lei (opt sute mii lei) intimatei I.R.F.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 iunie 2003.