In-kind restitution of nationalized property denied after acceptance of monetary compensation: sufficiency of fact-finding on property identity and essential transformation.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal on cassation, quashed the decision of the Court of Appeal, and remanded the case for retrial, ruling that the applicant prevailed in challenging the lower courts' refusal to restitute a property. The dispute concerned a request for the in-kind restoration of a building in Corund, which had been nationalized under Decree No. 92/1950, where the lower instances had denied the claim on the grounds that the applicant’s prior acceptance of monetary compensation under Law No. 112/1995 constituted a tacit admission of the nationalization's legality and that the property underwent essential changes. The Supreme Court held that the factual situation was not fully established, specifically failing to clarify whether the compensation covered one or two distinct structures and whether the specific building was substantially transformed; citing Article 315 of the Civil Procedure Code, the court ordered a remand to determine these facts through a topographical expert assessment rather than relying on the presumed waiver of rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; In-kind restitution of nationalized property denied after acceptance of monetary compensation: sufficiency of fact-finding on property identity and essential transformation: S-a mai arătat și că imobilul nu poate fi restituit în natură nici prin prisma dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, în primul rând pentru că a suferit transformări esențiale față de cel care era în momentul naționalizării, iar în al doilea rând pentru că acolo funcționează un internat școlar și există săli de clasă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la 8 septembrie 2003, reclamantul K.Ș. a chemat în judecată Primăria Corund, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în comuna Corund, înscris în C.F. Corund, nr.top. 10.097, trecut abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul respectiv a aparținut tatălui său K.A., decedat la 11 august 1974, iar notificarea prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului a fost respinsă cu motivarea că face parte din domeniul public.
Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 598 din 19 mai 2004, a respins acțiunea, reținând că, potrivit hotărârii nr. 334/1998 dată de Consiliul Județean Harghita, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, reclamantul și K.A.M., decedată în anul 1991 au beneficiat de despăgubiri bănești în sumă de 278.168.466 lei.
S-a considerat că, de vreme ce aceștia au acceptat hotărârea comisiei, înseamnă că au recunoscut că imobilul a fost naționalizat cu titlu valabil.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 940/A din 16 noiembrie 2004, a respins apelul ca nefondat, considerând că sentința pronunțată este legală și temeinică.
S-a stabilit că susținerea din apel a reclamantului privitoare la caracterul abuziv al naționalizării este neîntemeiată, față de împrejurarea că acesta, solicitând împreună cu K.A.M. acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 și acceptând Hotărârea nr. 334/1998 mai sus amintită, prin care le-au fost acordate despăgubiri în sumă totală de 278.168.466 lei, au recunoscut implicit legalitatea naționalizării imobilului.
S-a mai arătat și că imobilul nu poate fi restituit în natură nici prin prisma dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, în primul rând pentru că a suferit transformări esențiale față de cel care era în momentul naționalizării, iar în al doilea rând pentru că acolo funcționează un internat școlar și există săli de clasă.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, în baza prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acesta a susținut, în esență, faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție greșită, fără a stabili pe deplin situația de fapt.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele argumente:
Analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei conduce la concluzia că, într-adevăr situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită de instanța de apel, care a pronunțat, astfel, o hotărâre nelegală.
Reclamantul K.Ș. a introdus acțiune direct în justiție, întrucât notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, nr. 44/N/2002 nu a fost soluționată și a cerut restituirea în natură a unui imobil situat în comuna Corund, cuprins în C.F. Corund, nr.top. 10097.
Corect se susține prin motivele de recurs că situația de fapt nu a fost lămurită de instanță în sensul dacă există unul sau două imobile, care este regimul lor juridic, precum și dacă imobilul avut în vedere de instanțe a fost sau nu transformat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, chiar intimata Primăria Corund, la termenul de judecată din 21 aprilie 2004, a susținut că în realitate este vorba despre două construcții distincte, fără a putea preciza care din ele a făcut obiectul plății despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Situația topografică și juridică a celor două imobile trebuie lămurită prin administrarea probei cu expertiză topografică.
Având în vedere aceste considerente, în raport cu prevederile art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de K.S. împotriva deciziei nr. 940/A din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.