Eligibility of post-displacement births for refugee pension benefits and calculation of the compensable period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice partially admitted the appeal filed by the pension authority, modifying the lower court’s decision to limit the plaintiff’s entitlement to benefits for the period between her birth date (January 1, 1944) and March 6, 1945, while maintaining the recognition of her status as a refugee for that duration. The dispute centered on whether the plaintiff, who was born during her parents' ethnic-based displacement, qualified for rights under Law No. 189/2000, with the pension authority arguing that internal clarifications excluded children born during the displacement period and that the period of benefit could not predate her birth. The court rejected the argument that administrative clarifications could override statutory provisions, affirming that a child born during a parent's refugee period suffers the same ethnic-based deprivation, but held that the period for monetary compensation must logically begin at the claimant's birth date rather than the start of the parents' displacement.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 1 din Legea nr. 189/2000; Eligibility of post-displacement births for refugee pension benefits and calculation of the compensable period: Urmează, însă, a fi apreciată ca fondată critica vizând întinderea perioadei de refugiu și care nu poate fi anterioară datei de naștere a reclamantei și nici ulterioară datei fixate de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000. Prin urmare, sub acest aspect, se impune admiterea recursului declarat de Casa de Pensii a municipiului București, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 ianuarie 1944 – 6 martie 1945.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 29 octombrie 2002, reclamanta A.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 1378 din 16 septembrie 2002 emisă de aceasta și recunoașterea statutului de persoană refugiată pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Prin sentința civilă nr. 21 din 14 ianuarie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat decizia contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată pentru perioada septembrie 1940 – aprilie 1945, cu plata drepturilor cuvenite.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București, susținând că instanța nu a avut în vedere Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii, potrivit cu care nu beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților. Totodată, recurenta a mai susținut că situația reclamantei nu este prevăzută de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că la data strămutării părinților, nefiind născută, nu avea domiciliu de unde să fie strămutată.
O ultimă critică a avut în vedere stabilirea greșită, în opinia recurentei, a perioadei de refugiu, respectiv septembrie 1940 – aprilie 1945, fără a se sesiza că reclamanta s-a născut la 1 ianuarie 1944, dată în raport de care urma să se stabilească și întinderea perioadei pentru care i se cuvin drepturile bănești.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Sub aspectul dreptului de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi și ca atare, a suferit împreună cu aceștia privațiunile din motive etnice.
În ce privește Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii, cum ele nu reprezintă decât punctul de vedere al acestei autorități, punct de vedere care nu poate modifica dispozițiile legii în baza căreia a fost emis, legal și temeinic au fost apreciate de instanță ca nerelevante.
Urmează, însă, a fi apreciată ca fondată critica vizând întinderea perioadei de refugiu și care nu poate fi anterioară datei de naștere a reclamantei și nici ulterioară datei fixate de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000. Prin urmare, sub acest aspect, se impune admiterea recursului declarat de Casa de Pensii a municipiului București, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 ianuarie 1944 – 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa județeană de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 21 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că drepturile se acordă reclamantei A.C. pentru perioada 1 ianuarie 1944 – 6 martie 1945.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.