Reparatory measures under Law No. 10/2001 for property in a fully privatized entity's patrimony

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 556 din 6 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis contestația formulată de contestatoarea D.M.L., în contradictoriu cu A.V.A.S., s-a anulat decizia nr. 149 din 14 martie 2005 și s-a dispus ca A.V.A.S. să stabilească prin decizie motivată valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare.

Tribunalul a apreciat că petenta contestatoare a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său A.G. asupra imobilului din Timișoara, la momentul preluării de către stat, cât și dovada calității sale de moștenitor al acestuia și, deci, a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în înțelesul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Totodată, tribunalul a mai reținut că, în condițiile în care imobilul este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral, fapt ce nu permite aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, competența soluționării revine, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instituției publice implicate în privatizare, respectiv A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A.V.A.S.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 35/A din 24 ianuarie 2006 a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarea L.D.M. și pârâta A.V.A.S.

Prin recursul formulat, contestatoarea a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării intimatei la restituirea în natură a imobilului în baza prevederilor Legii nr. 247/2005.

Recursul declarat de A.V.A.S. este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că, atât decizia atacată, cât și sentința, au fost date cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, întrucât contestatoarea nu a depus înscrisurile expres prevăzute de art. 22 din lege pentru a face dovada calității de moștenitor în sensul legii, precum și a calității de persoană îndreptățită.

Referitor la recursul contestatoarei, critica exprimată nu poate fi primită omisso medio, direct în recurs, întrucât aceasta nu a declarat apel.

De altfel, așa cum s-a reținut chiar prin considerentele deciziei, punctul de vedere al intimatei contestatoare, exprimat prin întâmpinare, a fost în sensul că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și a aplicat corect Legea nr. 10/2001, solicitând menținerea sentinței.

Astfel încât, recursul contestatoarei va fi respins.

În ceea ce privește recursul pârâtei A.V.A.S., se constată a fi nefondat.

Criticile formulate nu sunt întemeiate.

Așa cum a reținut corect instanța de apel, termenul de depunere a actelor doveditoare, stabilit inițial prin Legea nr. 10/2001, a fost prelungit succesiv de patru ori prin ordonanțe de urgență, iar prin modificarea art. 22 din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că actele pot fi depuse până la data soluționării notificării, or, aceasta înseamnă soluționarea definitivă, incluzând și rezolvarea căilor de atac prevăzute de lege. Or, în speță, notificarea nu a fost soluționată definitiv nici în prezent.

Susținerea recurentei A.V.A.S. cu privire la tardivitatea depunerii tuturor actelor doveditoare nu poate fi reținută, cât timp ea nu a dat eficiență dreptului petentei prevăzut de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată, de a-și susține în fața organelor de conducere ale unității deținătoare, cererea de restituire.

Mai mult chiar, intimata nu și-a respectat obligația prevăzută de art. 23 alin. (2) din sus amintita lege, care ar fi dat posibilitatea petentei să ia cunoștință de eventualele lacune ale documentelor prezentate și, evident, să le completeze.

Cum petentei nu i s-a dat posibilitatea să-și exercite aceste drepturi în fața organelor de conducere ale intimatei, ea are dreptul să și le exercite în fața instanțelor de judecată.

Cu privire la susținerea A.V.A.S. că nu are competență legală de a dispune cuantumul și modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, trebuie precizat că, în condițiile în care imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral, ceea ce nu permite aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, competența soluționării revine, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instituției publice implicate în privatizare, respectiv A.V.A.S.

Față de cele mai sus exprimate, recursurile urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de contestatoarea L.D.M. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 35/A din 24 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2006.