Recovery of expropriated land: standing requirement for claims against privatized commercial entities under Law No. 10/2001

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, la data de 22 mai 2003, reclamantul D.D. a chemat în judecată pârâta SC G.T. SA Orșova, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a terenurilor expropriate în baza DCS a RSR cu nr. 29 din 23 ianuarie 1969, în suprafață de 1073 mp, situat în punctul „Lunca lui Tudoran”

Prin sentința civilă nr. 1197 din 7 noiembrie 2003 Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea reclamantului.

În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că suprafața de teren revendicată a aparținut autoarei reclamantului D.M., de la care a fost expropriată și trecută în proprietatea statului conform Decretului nr. 29 din 23 ianuarie 2069.

Reclamantul a formulat notificare pârâtei SC G.T. SA ORSOVA care deține în prezent acest teren și care conform actelor depuse la dosar este o societate cu capital privat, de la care nu a primit nici un răspuns.

Instanța a mai reținut aplicabilitatea în cauză a Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, privitoare la unitatea deținătoare, astfel că reclamantul trebuia să adreseze notificarea A.P.A.P.S., fostul F.P.S. și nu societății pârâte care nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond reclamantul a formulat apel prin care a arătat, în esența, că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 din Legea 10/2001, în sensul ca nu a răspuns la notificare, că acțiunea nu este prematur introdusă, că litigiul nu a fost soluționat cu celeritate, cauzându-i astfel daune pe care instanța de fond nu s-a pronunțat și că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată.

Prin decizia nr. 548 din 19 martie 2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul ca nefondat reținând în motivarea hotărârii că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, că pârâta nu are calitate procesuală pasivă și că notificarea trebuia adresată instituției publice implicate în privatizare.

Fața de criticile privind nesoluționarea cu celeritate și reținererea excepției prematurității acțiunii s-a reținut că acestea nu sunt imputabile instanței ci ambelor părți care nu au depus la timp actele necesare și nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative.

În final cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată s-a reținut că acțiunea reclamantului a fost respinsă ,astfel că, pârâta nu putea fi obligată la plata acestora conform art. 274 C. proc. civ.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, reclamantul a formulat în termen legal recurs.

În motivare a adus critici cu privire la faptul că instanțele de fond și de apel au reținut aplicabilitatea în cauză numai a art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu și a art. 23 din aceeași lege, precum și a art. 9 și art. 9.1. din Normele Metodologice de aplicare a legii 10/2001 aprobate prin H.G.R nr. 498 din 8 aprilie 2003, că pârâta a avut o atitudine pasivă de la primirea notificării până la soluționarea acțiunii judecătorești, ceea ce i-a creat daune și în final a solicitat obligarea la plata sumei de 3.700.000 lei cu titlu de cheltuielile de judecată.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Considerând acest termen ca unul imperativ, soluția de respingere a acțiunii ca prematur introdusă ar fi într-adevăr greșită dar prin soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, s-a respins acțiunea reclamantului pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, reținându-se că notificarea nu trebuia adresată acesteia ci F.P.S.-ului în prezent AVAS, ca urmare a faptului că pârâta este o societate cu capital integral privat.

În atare condiții în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Astfel, la alin. (1), se arată că pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.

La alin. (2) se prevede că notificarea prin care se solicită restituirea potrivit alin. (1) se adresează instituției publice implicate care a efectuat privatizarea A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.), ministerul de resort, autoritatea administrației publice locale, în a cărei rază este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia.

Prin H.G. nr. 498/2003 s-au aprobat normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Aceste norme sunt însă de aplicare și interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu pot adăuga la lege ori modifica dispozițiile acesteia.

Cu privire la motivul de recurs ce vizează, acordarea daunelor și a cheltuielile de judecată.

Într-adevăr, instanței de judecată nu-i poate fi imputabilă această situație deoarece a fost nevoită să amâne cauza pentru ca părțile să-și comunice actele depuse la termenele de judecată (fila 31 dosar fond) respectând astfel dispozițiile procedurale care prevăd comunicarea actelor depuse de părți în ședință (art. 96 C. proc. civ.) precum și a respectării principiului contradictorialității procesului civil.

Nici critica referitoare la obligarea cheltuielilor de judecată nu poate fi primită din moment ce acțiunea reclamantului a fost respinsă, pârâta nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. care prevăd că numai partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Fața de cele mai sus menționate, recursul reclamantului se privește ca nefondat și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELELEGII

DISPUNE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.D. împotriva deciziei civile nr. 548 din 19 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2006