Romanian passport restriction on re-admitted citizen overturned for failure to prove readmission agreement breach

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 21 august 2006 Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a cerut Tribunalului Dolj să dispună, în temeiul art.38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării de către pârâtul I.D. a dreptului la liberă circulație în statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 5 mai 2006 în baza Acordului de readmisie dintre România și Ungaria ratificat prin Legea nr. 230/2002.

Tribunalul Dolj, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 1086 din 11 septembrie 2006, prin care a respins cererea mai sus descrisă întrucât măsura returnării a fost luată de Ungaria ca urmare a aprecierii fără nici un fel de dovadă că pârâtul ar fi depășit perioada de ședere legală în Italia.

Apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 755 din 13 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Prin apel s-a susținut că pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație este suficient să existe faptul returnării pe baza unui acord de readmisie, autoritățile române neavând competența de a cerceta legalitatea și temeinicia actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de existența lui și de a aplica prevederile corespunzătoare din legislația națională.

Instanța de apel a hotărât că măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație poate fi luată numai dacă cetățeanul român a fost returnat de un stat străin cu respectarea acordului de readmisie.

În concret, s-a constatat însă că I.D. a fost returnat de Ungaria pentru că s-ar fi aflat ilegal în Italia, ceea ce contravine art. 2 din Acordul de readmisie dintre România și Ungaria.

Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs prin care a susținut că instanțele au încălcat prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, deoarece, reală fiind situația de fapt, nu s-a observat că România a încheiat acorduri de readmisie atât cu Italia, cât și cu Ungaria, ambele state fiind membre ale Uniunii Europene, astfel încât returnarea unui cetățean român de către unul din statele de mai sus pe motiv că s-a aflat ilegal pe teritoriul celuilalt constituie condiție suficientă pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă numai cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.

Așadar, contrar susținerilor recurentei făcute în sensul limitării cadrului autorităților române de a lua doar act de simpla existență a faptului returnării, este nu numai necesară, ci și obligatorie, verificarea de către autoritățile române, inclusiv cele judiciare, a respectării prevederilor acordului de readmisie dintre România și statul străin returnant.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) din Acordul din 10 decembrie 2001 încheiat între Guvernul României și Guvernul Republicii Ungare, ratificat prin Legea nr. 230/2002 „fiecare parte contractantă va readmite, la cererea celeilalte părți contractante, fără formalități deosebite, persoana care nu îndeplinește ori nu mai îndeplinește condițiile legale în vigoare pentru intrarea și șederea sa pe teritoriul statului părții contractante solicitante...”.

Ca urmare, în cazul concret, măsura returnării lui I.D. de către Ungaria în România, justificată numai de faptul șederii ilegale a acestuia în Italia, fără a se invoca și/sau neîndeplinirea condițiilor legale de a se afla pe teritoriul Ungariei, nu este în concordanță cu clauza din acord mai sus redată, astfel că nu poate atrage sancțiunea legală prevăzută prin art.38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Pe cale de consecință, instanțele au aplicat corect legea, recursul de față nefiind fondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 755 din 13 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.