Restitution claim quashed and remanded for re-trial after courts unlawfully added ex officio parties.

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția civilă, la 11 martie 2002 reclamanții P.A.M. și I.D.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, prin lichidator Ș.F., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâta să fie obligată să pronunțe o decizie de restituire în natură a imobilului din Drobeta Turnu Severin, și la daune cominatorii de 3.000.000 lei pe zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii până la data comunicării actului.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că autorii reclamanților au fost cetățeni români de etnie germană motiv pentru care au fost deportați în Bărăgan între 1951-1955.

G.I. a fost asociat unic al firmei P.F.B.K. I.G. din Turnu Severin, naționalizată la 14 iunie 1948 și transformată în întreprindere de stat a cărei succesoare este pârâta care deține imobilul.

B.C.R., sucursala Mehedinți, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei cu motivarea că pârâta a contractat credite de la această bancă, garantate cu ipotecă de rang I cu imobilele societății comerciale, iar neplata la scadență a creditelor a dus la falimentarea pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 629 din 16 septembrie 2002 Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată.

Această sentință a fost anulată prin decizia civilă nr. 6 din 17 ianuarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și cauza a fost reținută pentru evocarea fondului.

Prin decizia civilă nr. 326 din 13 aprilie 2006 a fost admisă în parte acțiunea și cererea de intervenție, a fost anulată dispoziția nr. 4 din 20 septembrie 2001 emisă de SC C. SA S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat de stat prin procesul-verbal nr. 1 din 11 iunie 1948 situat în Drobeta Turnu Severin. A fost obligată pârâta A.V.A.S. să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului. A fost respins capătul de cerere privind restituirea în natură. A fost respinsă acțiunea față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au dovedit calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 precum și faptul că autorii lor au fost proprietarii imobilelor preluate de stat prin naționalizare, bunuri identificate în anexa nr. 7 a procesului-verbal de predare-primire din 14 iunie 1948.

Critica reclamanților, privitoare la lipsa de calitate procesuală a A.V.A.S., introdusă din oficiu în cauză, a fost înlăturată cu motivarea că instituția implicată în privatizarea societății în patrimoniul căreia se află imobilele solicitate este obligată să facă reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent în conformitate cu art. 27 și art. 28 din Legea nr. 10/2001. Această măsură se impune fiindcă din imobilele preluate în anul 1948 expertul concluzionează că în prezent mai există doar puțul de apă iar din clădirile aferente fierbătorului de rahat și centralei termice, care erau alăturate, s-a reamenajat actuala centrală termică în 1961. Fiind vorba de imobile preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent la care a fost obligată A.V.A.S.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta A.V.A.S.

Reclamanții au invocat, în esență, faptul că în proces au fost introduse și citate în calitate de părți persoane juridice pe care reclamanții nu le-au chemat în judecată și despre a căror participare procesuală reclamanții au aflat abia din sentința tribunalului.

Obiectul acțiunii este obligația de a face, în sensul obligării pârâților să soluționeze în scris notificarea trimisă unității deținătoare a imobilului revendicat de reclamanți. Într-o atare situație, raporturile procesuale s-au format numai între reclamanți, în calitate de persoane îndreptățite, și pârâții indicați în acțiune. În acest context, reclamanții au invocat și invocă în continuare excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a A.V.A.S.

Nici pe fond soluția curții de apel nu este legală întrucât a reținut că statul are un titlu valabil asupra imobilului. În realitate, preluarea a fost abuzivă și cu încălcarea Constituției din 1948, art. 480 și art. 481 C. civ. și a Tratatului de pace de la Paris, semnat de România la 10 februarie 1947.

În temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., A.V.A.S. a criticat decizia instanței întrucât s-a încălcat principiul disponibilității.

În ceea ce-i privește pe pârâții în contradictoriu cu care reclamanții au înțeles să se judece, aceștia au ținut să specifice de nenumărate ori că nu pretind nimic în acest proces de la A.V.A.S. și Ministerul Finanțelor Publice, invocând în acest sens chiar excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți, reținând că raporturile procesuale s-au format între P.A.M. și I.D.C. și pârâta SC C. SA

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele de procedură săvârșite în cauză, Înalta Curte a apreciat că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este cel al disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect și la părți.

În respectarea acestui principiu, instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces. Numai părțile pot lărgi sfera subiectivă a procesului prin formularea cererilor de intervenție forțată. De asemenea, terții pot solicita să participe la judecată sub forma intervenției voluntare.

În considerentele încheierii întocmite pentru termenul din 16 mai 2002 s-a reținut că din oficiu, instanța „consideră” necesară introducerea în cauză a Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român și a A.V.A.S.

Greșeala primei instanțe a fost perpetuată de instanța care a evocat fondul după anularea sentinței. Reclamanții au formulat o cerere prin care au solicitat ca unitatea deținătoare a imobilului preluat de la autorii lor să fie obligată să le restituie imobilul în natură. De vreme ce acesta a fost obiectul și persoana cărora reclamanții au înțeles să îi facă opozabilă hotărârea, în exercițiul rolului activ instanța nu putea decât să pună în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual inițial, și nicidecum să introducă ea părți în proces.

Procedând astfel, instanța a încălcat principiul disponibilității, consacrat printr-o normă imperativă, și a produs tuturor recurenților o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În condițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. casarea va fi cu trimitere, pentru ca evocarea fondului să fie făcută cu privire la obiectul dedus judecății prin cererea introductivă de instanță și în contradictoriu cu partea chemată în judecată de reclamanți.

Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și aspectele invocate de reclamanți cu privire la fondul raportului juridic litigios.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanții P.A.M. și I.D.C. și pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 326 din 13 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă și în consecință:

Casează decizia și trimite cauza pentru evocarea fondului la Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2007.