Notarial liability for forgery and abuse of trust in authenticating property sales by a building administrator

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39/ F din 22 mai 2006, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul I.G.D. împotriva rezoluției din 15 februarie 2006, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 355/P/2005, menținând rezoluția atacată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele considerente:

Prin rezoluția din 15 februarie 2006, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești (dosar nr. 355/P/2005), în baza art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.C. și G.A., notari publici, întrucât faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen.

Prin rezoluția din 14 martie 2006, dispusă în dosarul nr. 237/2006, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul I.G.D. împotriva rezoluției din 15 februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Petentul a formulat plângere la instanță care, în condițiile art. 2781 C. proc. pen., a examinat actele și lucrările dosarului, reținând că rezoluția atacată este legală.

S-a concluzionat că la autentificarea contractelor de vânzare cumpărare încheiate de P.G. în calitate de administrator și reprezentant legal al A.P. nr. 2 din municipiul Curtea de Argeș (vânzător) și B.M., respectiv A.D. la datele de 15 noiembrie 2001 și 12 octombrie 2004, făptuitorii D.C. și G.A. au respectat dispozițiile legale în materie, art. 6 și art. 58 – art. 67 din Legea nr. 136/1995, soluția dată fiind temeinică și legală.

Împotriva sentinței penale a declarat recurs petentul susținându-se că nu au fost analizate cu atenție probele administrate în cauză.

Recurentul susține că intimații au săvârșit fapte penale cu intenție și în cauză nu este aplicabil art. 51 C. pen., eroarea, cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Recursul nu este fondat.

Examinând cauza atât din punct de vedere al motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, din considerentele ce urmează.

Petentul a solicitat să fie cercetați numiții D.C. și G.A., notari publici, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C. pen., în legătură cu încheierea a două contracte de vânzare cumpărare cu nr. 813/2001 și 5288/2004.

Din actele de urmărire penală, rezultă că persoana vătămată I.G., în calitate de asociat unic la SC P.D.T. SRL deține în proprietate două camere în blocul nr. 2 C din Curtea de Argeș și avea acces la spațiile comune, respectiv o uscătorie, un depozit de alimente și dușuri.

Petentul a susținut că în prezent nu mai are acces la aceste spații, întrucât administratorul blocului, numitul P.G., a vândut aceste spații, prin contracte de vânzare cumpărare cu nr. 813/2001 încheiat la notarul public D.C. și contractul cu nr. 5288/2004, încheiat la notarul public G.A., contracte care în opinia sa, au fost încheiate prin nerespectarea dispozițiilor legale în materie.

Atât prin rezoluția Parchetului cât și prin considerentele sentinței în mod corect s-a reținut că cele două contracte au fost încheiate de către cei doi notari publici cu respectarea prevederilor legale dispozițiile Legii nr. 136/1995.

Inițial, petentul I.G. a formulat plângere împotriva numitului P.G., ș.a. în legătură cu încheierea celor două contracte, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 1512/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, soluționat după infirmare, prin ordonanța din 14 ianuarie 2005.

Referitor la P.G., s-a dat o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea art. 181 C. pen., în legătură cu săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., 291 C. pen. și art. 215 C. pen. În ce privește încheierea celor două contracte menționate, petentul în temeiul art. 45 C. proc. civ., are posibilitate legală de a se adresa Judecătoriei Curtea de Argeș, în baza dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., cu o acțiune pentru desființarea totală sau parțială a înscrisurilor falsificate.

Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că cei doi notari au urmărit sau acceptat ca prin exercitarea atribuțiilor lor de serviciu să se ajungă la vătămarea intereselor legale ale unei persoane, respectiv ale petentului, respectându-se dispozițiile Legii nr. 136/1995, intimații neavând cunoștință de înscrisurile false întocmite de către numiții P.G. ș.a.

În consecință, hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.G.D. împotriva sentinței penale nr. 39/ F din 22 mai 2006 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2006.