Confiscation of stolen goods and imprisonment for illegal detention: characterization of robbery versus theft and assault
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal in cassation, upholding the lower courts' conviction and sentencing him to a total custodial sentence of 4 years and 8 months for robbery and illegal deprivation of liberty, while ordering him to pay 300 lei in judicial costs. The case stemmed from an incident where the defendant assaulted a victim, stole her passport and 5 lei, and confined her to a room overnight; the defendant challenged the legal qualification of the acts as robbery and unlawful deprivation of liberty, arguing instead for a lesser charge of battery or acquittal on the deprivation charge, but the court found the initial findings of fact and law to be correct and the sentencing appropriate given the defendant's recidivism. The decision was based on the substantive elements of robbery under Article 211 of the Penal Code and illegal deprivation of liberty under Article 189 of the Penal Code, rejecting the appellant's arguments for reclassification or acquittal and confirming the individualization of the penalty pursuant to Articles 72 and 52 of the Penal Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. b) C. pen, art. 76 lit. b) C. pen, art. 189 alin. (1) C. pen, art. 76 lit. c) C. pen, art. 33 lit. b) C. pen, art. 346 C. proc. pen; Confiscation of stolen goods and imprisonment for illegal detention: characterization of robbery versus theft and assault: Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., prin cel ce-al doilea motiv de apel, s-a solicitat achitarea, întrucât fapta nu există.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 252 din 30 mai 2006 a Tribunalului Constanța, inculpatul R.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), raportat la art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b), raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5 lei cu titlu de despăgubiri civile, constatându-se restul prejudiciului recuperat prin restituirea pașaportului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 480 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 19 mai 2005, inculpatul R.I. a lovit-o pe partea vătămată I.G. și i-a sustras suma de 5 lei și pașaportul turistic; apoi, inculpatul a dus victima în altă încăpere, pe care a încuiat-o, împiedicându-i ieșirea din cameră întreaga noapte.
Partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 329/ LR/8 august 2005 al S.M.L.J. Constanța).
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces – verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile martorilor R.A., G.G., C.C.M., G.I., P.Șt., declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 144/ P din 7 iulie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Primul motiv de apel a vizat încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie, solicitându-se schimbarea acesteia în infracțiunile de furt calificat și loviri sau alte violențe.
Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., prin cel ce-al doilea motiv de apel, s-a solicitat achitarea, întrucât fapta nu există.
Instanța de control judiciar a constatat că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, întrucât, folosind violența, sus-numitul a sustras bunurile părții vătămate, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.
Cum inculpatul a imobilizat victima și i-a limitat, fără drept, posibilitatea de mișcare, instanța de apel a constatat că acesta a săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, pentru care în mod just a fost condamnat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul R.I., solicitând casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat condamnarea doar pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. proc. pen., a cărei săvârșire o recunoaște.
Într-un al doilea subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 17, 171, 14 C. proc. pen.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică corespunzătoare infracțiunilor săvârșite de acesta.
Inculpatul R.I. a recunoscut lovirea părții vătămate, ca și însușirea pașaportului acesteia, iar infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este probată prin declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale martorului G.G.
Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpatului și nici de schimbare a încadrării juridice, astfel că aceste critici formulate prin motivele de recurs urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., reținându-se în favoarea acestuia toate împrejurările favorabile legate de circumstanțele săvârșirii infracțiunilor, relațiile dintre părți, cuantumul prejudiciului cauzat, dar și faptul că este recidivist, în anul 1997 fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Prin cuantumul pedepsei aplicate, s-a urmărit și asigurat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale, astfel cum este de stabilit de articolul 52 C. pen.
Așa fiind, și neconstatând existența altor motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului și să dispună obligarea acestui la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 144 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2006.