Admissibility of revision against a final judgment that did not resolve the merits on the basis of an unexhausted administrative complaint procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court’s dismissal of a request for revision and ordering the appellant to pay 80 RON in judicial fees. The dispute concerned a procedural challenge to a final judgment that had previously declared the appellant’s complaint against a prosecutor’s resolution inadmissible, with the appellant arguing in the petition for revision that the lower court had erroneously failed to exhaust the required procedural avenues. The Supreme Court held that the petition did not meet the strict conditions for revision under Art. 394 of the Code of Criminal Procedure because the underlying judgment did not resolve the merits of the case, and the appeal itself lacked valid grounds as defined by Arts. 3856 and 3859 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 393 C. proc. pen, art. 394 lit. a) C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 394 C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 3859 C. proc. pen; Admissibility of revision against a final judgment that did not resolve the merits on the basis of an unexhausted administrative complaint procedure: Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) – e) din text.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 30/PI/2006 din 29 martie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 406 alin. final C. proc. pen., combinat cu art. 393 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petiționarul B.A., împotriva sentinței penale nr. 37/PI/2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 3276/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin adresa cu nr. 29/VIII.1/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanței cererea de revizuire formulată de petiționarul B.A. privind revizuirea sentinței penale nr. 37/PI/2004 a Curții de Apel Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 3276/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea împotriva rezoluției dispusă de procuror prin ordonanța din 2 septembrie 2004 în dosarul nr. 27/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În motivarea cererii, revizuientul a invocat dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., susținând că în mod nelegal și netemeinic i-a fost respinsă plângerea, ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta nu a fost precedată, conform prevederilor art. 278 C. proc. pen., de soluționare de către procurorul general al Curții de Apel Oradea, întrucât această cale fusese epuizată, materializându-se prin ordonanța nr. 477/VIII.1 din 30 septembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a mai reținut că, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a transat fondul cauzei și, în consecință, cererea este inadmisibilă.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs revizuientul B.A., reiterând motivele invocate în cererea de revizuire, arătând că au fost declarate și respectate căile de atac.
Recursul este nefondat.
Analizând sentința atacată, Curtea constată că petiționarului B.A., prin sentința penală nr. 37/PI/2004 a Curții de Apel Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 3276/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea împotriva rezoluției dispusă de procuror prin ordonanța din 2 septembrie 2004 în dosarul nr. 27/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) – e) din text.
Or, revizuientul nu se încadrează cu motivele invocate în nici unul din aceste cazuri.
Mai mult decât atât, analizând sentința a cărei revizuire s-a solicitat, se constată că potrivit dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., petiționarul nu a urmat căile procedurale în vigoare pentru soluționarea plângerii sale, acesta fiind și motivul pentru care instanța supremă i-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată.
Pe cale de consecință, în mod corect, Curtea de Apel Oradea, investită cu soluționarea, în fond, a cererii de revizuire, a respins-o, ca inadmisibilă, cu motivarea că prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu s-a transat fondul cauzei.
Totodată, se constată că nici unul din motivele de recurs invocate, nu se regăsesc între cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., modificat, combinat cu art. 3856 C. proc. pen.
Ca atare, conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.A. împotriva sentinței penale nr. 30/PI din 29 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.