Sufficiency of re-educative measure versus custodial sentence for minor committing aggravated robbery

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 8 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în dosarul nr. 2075/P/2005, a fost condamnat inculpatul R.G., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 74, 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 430 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Suceava (definitivă prin neapelare la 3 mai 2005), urmând ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză și pedeapsa revocată, în total 11 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 24 iunie 2005, în jurul orelor 21,00, inculpatul se deplasa pe str. Mircea Damaschin din municipiul Suceava împreună cu numitul B.A.I.

La un moment dat, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată T.A. care era împreună cu B.A. Fără nici un motiv inculpatul a acostat-o pe partea vătămată și i-a cerut o sumă de bani. Fiindu-i teamă de inculpat, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată i-a dat acestuia suma de 10.000 lei ROL. Inculpatul, sub amenințarea unui cuter, i-a luat părții vătămate telefonul mobil marca Nokia 3410.

După acest incident, inculpatul s-a deplasat la locuința numitului I.C. unde s-a întâlnit cu C.M., care aflând de cele întâmplate și cunoscând-o pe partea vătămată, a luat telefonul mobil al părții vătămate de la inculpat și l-a predat organelor de poliție.

Din verificările efectuate în cauză s-a stabilit că numitul B.A.I. nu a avut nici un fel de contribuție la comiterea faptei, în momentul incidentului acesta aflându-se la un magazin din apropiere.

Pe parcursul cercetării penale și judecătorești inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a infracțiunilor săvârșite.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul R.G., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate acestuia.

Curtea de Apel Suceava, secția minori și familie, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate a constatat apelul ca fiind fondat.

Astfel, a apreciat instanța de apel că în împrejurările de față aplicarea unei pedepse în regim de penitenciar poate conduce la accentuarea carențelor de educație pe care acesta le are.

Prin urmare, Curtea a apreciat că pentru îndreptarea inculpatului este suficientă aplicarea unei măsuri educative, respectiv cea prevăzută de art. 101 lit. c) C. pen., și a admis apelul formulat de inculpatul R.G., dispunând totodată, aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.

Împotriva deciziei penale pronunțate de instanța de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, criticând hotărârea penală pentru netemeinicie. Astfel, apelul Parchetului a vizat greșita obligare a inculpatului R.G. în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către stat a cheltuielilor judiciare în condițiile în care instanța investită cu judecarea apelului a fost admis apelul inculpatului.

De asemenea, parchetul a criticat hotărârea și pentru greșita aplicare a măsurii internării într-un centru de reeducare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, conform dispozițiilor art. 192 pct. 3 alin. (3) C. proc. pen., în condițiile admiterii apelului declarat de inculpat cheltuielile avansate de stat cu ocazia judecării cauzei rămân în sarcina statului. Față de acest prim motiv de recurs, Curtea va admite recursul declarat de parchet.

Totodată, Curtea reține că din probatoriul administrat pe parcursul procesului penal fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social. Astfel, față de modalitatea de săvârșire a faptei, inculpatul acostând-o pe partea vătămată în vârstă de doar 15 ani, deposedând-o prin amenințare cu un cuter de telefonul mobil, de antecedentele penale ale acestuia [(fiind condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208-209 lit. e), g) și i) C. pen.)], dar și de persoana inculpatului (care, așa cum rezultă din ancheta socială are un comportament violent), Curtea apreciază că aplicarea măsurii educative prevăzută de art. 101 lit. c) C. pen. nu este de natură a asigura reeducarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin urmare, față de considerentele enunțate și al doilea motiv de recurs este întemeiat, Curtea, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 49/2006 a Tribunalului Suceava este corect individualizată, motiv pentru care va admite recursul declarat, va casa decizia penală atacată menținând ca legală și temeinică sentința penală nr. 49 din 8 februarie 2006 a Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 16 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie, privind pe inculpatul R.G.

Casează decizia penală atacată și menține ca fiind legală și temeinică sentința penală nr. 49 din 8 februarie 2006 a Tribunalului Suceava.

Suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2006.