Validity of customs enforcement title issued to representative rather than registered vehicle owner

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, venită prin declinare de la Judecătoria Constanța, conform sentinței nr. 2262 din 22 februarie 2001 din dosarul nr. 245/2001, reclamanții J.N. și J.L. au solicitat anularea deciziei nr. 150 din 25 ianuarie 2000, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Vămilor, prin care a fost respinsă contestația împotriva actului nr. 673 din 14 februarie 1999.

Reclamanții au motivat acțiunea, în sensul că J.N. a dat procură fiului J.L., să aducă un autoturism, situație ce s-a realizat la 16 august 1997, când prin Vama Turnu, a fost întocmită declarația vamală de tranzit auto nr. 1931/A din 16 august 1997, pentru ca după cca 16 luni, conform actului constatator nr. 673 din 14 februarie 1999, să i se facă cunoscut că are un debit de 17.161.336 lei și majorări de întârziere, de 21.874.322 lei.

Susțin reclamanții că și-au respectat obligațiile, că în mod eronat și greșit s-au aplicat sancțiunile Codului vamal, că au fost și în imposibilitate să facă sesizările în termenele legale, datorită unor evenimente deosebite, temeinic justificate în instanță.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 212/CA din 22 octombrie 2001 (greșit numită decizie), a admis acțiunea reclamanților J.N. și J.L. și a dispus anularea deciziei nr. 150 din 25 ianuarie 2001, anulând titlul executoriu nr. 3 din 15 februarie 2000. A fost respinsă excepția tardivității contestației.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1998 și a admis cererea de repunere în termen privind contestația depusă inițial la Judecătoria Constanța, la data de 22 martie 2000, constatând că pentru motive temeinice justificate nu a fost respectat termenul de 30 de zile. Pe fond, instanța a constatat că deși autoturismul a fost înregistrat pe numele lui J.N., cel obligat la plata debitelor vamale este J.L., deci o altă persoană decât proprietarul autoturismului, astfel că a anulat actele vamale contestate.

Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, în numele Direcției Generale a Vămilor. Se critică soluția, pentru că în mod greșit, a fost admisă acțiunea și în ceea ce îl privește pe J.N., care a avut calitatea de reprezentant cu procură, iar debitor este J.L., titular al operațiunii vamale și acesta avea obligația să se prezinte cu autoturismul la Biroul Vamal, în termen de 10 zile de la intrarea în țară, obligație nerespectată. Se mai critică sentința și pentru că a fost anulat și titlul executor emis în lipsa actului constatator nr. 673/1999.

Recursul este nefondat.

În mod corect, instanța a admis contestația formulată de J.N. și J.L., primul fiind proprietarul autoturismului, iar cel de al doilea întocmise declarația vamală, astfel că procesul s-a purtat în contradictoriu de cei doi reclamanți, cu pârâta.

Înregistratea autoturismului se constată a fi pe numele reclamantului J.N., iar actul de constatare nr. 673/1999 și decizia nr. 150 din 25 ianuarie 2000 privește ca debitor pe J.L., deci nu pe proprietarul autoturismului.

Nu poate fi menținut un act de constatare care este și titlu executor, decât dacă este emis față de proprietarul bunului, în speță proprietarul autoturismului. În raport cu certificatul de inmatriculare care prezintă ca proprietar pe J.N., soluția primei instanțe este, de asemenea, legală.

Pe de altă parte, nu se poate reține că intimații nu au dat dovadă de diligențe față de rezolvarea statutului juridic al autoturismului, acesta fiind anual prezent la autorități, pentru prelungirea autorizației de circulație provizorie, dar și la organele vamale, cum este de exemplu cererea adresată Direcției Regionale Vamale Constanța, din 10 martie 2000.

De altfel, circumstanțele cauzei demonstrează că intimatul J.N., în vârstă de 80 de ani, a cărei soție este suferindă, având un handicap locomotor, este beneficiar și al prevederilor art. 19 lit. d) din O.U.G. nr. 102/1999, potrivit cărora are scutire de plata taxelor vamale pentru introducerea în țară, odată la 8 ani, la alegere pentru motociclete, motorete sau autoturisme adoptate special pentru transportul persoanelor cu handicap, putând fi analizată cauza și în acest context, demonstrându-se că nu a fost nici o încercare de eludare a legislației vamale.

În raport cu aceste considerente Curtea va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Vamilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, împotriva sentinței civile nr. 212/CA din 22 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.