Domestic cutter attack conviction for aggravated grievous bodily harm upheld on prosecutor and defendant appeals

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29/ F din 8 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 878/2005 al Tribunalului Vâlcea s-a dispus, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului P.G.L. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, începând cu data de 18 aprilie 2005.

Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile C.A.S. Vâlcea și A.A.E.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 17 aprilie 2005, inculpatul s-a deplasat din Pitești la Râmnicu Vâlcea, pentru a discuta cu prietena sa, partea civilă A.A.E., care era cazată la pensiunea SC R., despre viitorul relațiilor dintre ei.

Ajuns în cameră, inculpatul s-a luat la ceartă cu partea civilă, motiv pentru care aceasta i-a spus să părăsească încăperea, întrucât nu-l mai iubește.

Discuția contradictorie dintre cei doi a continuat pe holul de la etajul al III-lea al pensiunii, și la un moment dat, inculpatul a devenit agitat, scoțând din buzunar un cutter cu care a amenințat-o pe partea civilă. Întrucât aceasta a început să țipe, inculpatul a tăiat-o mai întâi pe față, pe gât, pe spate și apoi pe ambele brațe.

În urma agresiunii partea civilă a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, fără ca ele să creeze infirmități sau invalidități post-traumatice permanente.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel partea civilă, solicitând majorarea daunelor morale la suma de 5.000 Euro.

De asemenea, sentința penală a fost atacată de inculpat care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și pe cale de consecință, reindividualizarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 16/A/MF/2006 din 31 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 1667/46/2006 al Curții de Apel Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de inculpat și în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 9 luni închisoare.

A fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 18 aprilie 2005 până la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul părții civile A..A.E.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, invocând dispozițiile art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

În recursul său, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a scuzei provocării și reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră.

Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Critica parchetului privind greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă nu are fundament juridic și nu poate fi primită.

Astfel, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, chiar dacă prin activitatea sa materială inculpatul, folosind un obiect vulnerant (cuțit tip cutter) apt de a produce moartea, a pus în pericol viața victimei, subiectiv, acesta nu a acționat cu intenția de a ucide.

Modalitatea în care a conceput și a săvârșit infracțiunea exprimă fidel intenția inculpatului de a-i aplica o corecție prietenei sale, cauzându-i vătămări corporale.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod justificat, instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) și (3) C. pen.

Nejustificată este și critica parchetului privind greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3851 alin. ultim C. proc. pen., procurorul poate declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu a folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

Cum circumstanțele atenuante au fost reținute de instanța de fond și menținute în apel, solicitarea parchetului de a fi înlăturate este lipsită de substanță, în condițiile în care nu a formulat apel în cauză.

Nefondată este și solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei sau a altei persoane; provocarea să se fi produs prin violență ori prin atingerea gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În speță nu s-a putut stabili ca în momentul săvârșirii faptei inculpatul se afla sub imperiul unei stări de tulburare sau emoție puternică provocată de victimă care să justifice reacția violentă față de aceasta.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat nu poate fi primit.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale de mai sus.

Inculpatul a acționat destul de violent împotriva prietenei sale cu scopul de a rezolva un conflict minor apărut între ei.

În atare condiții, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care a operat instanța de apel.

Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpatul P.G.L.

În temeiul art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 18 aprilie 2005 până la 19 iulie 2006.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpatul P.G.L. împotriva deciziei penale nr. 16/ A/MF din 31 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 aprilie 2005 la 19 iulie 2006.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 120 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 iulie 2006.