Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2071/2006 AI generated

Coercive damages as a valid enforcement mechanism for personal obligations despite statutory civil fines

Case Number Decizia nr. 2071/2006
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal and modified the lower court's decision, ruling in favor of the plaintiff by ordering the defendant to pay coercive damages of 100 RON per day until the obligation to provide specific contractual documents is fulfilled. The dispute arose from a 1994 share sale agreement where the buyer failed to produce documents evidencing compliance with a clause prohibiting the sale of certain assets for seven years; the first instance court had granted document disclosure but rejected the request for coercive damages, a position upheld by the appellate court which argued that such damages were not supported by civil code provisions. The supreme court reversed this view, holding that the statutory introduction of civil fines under Article 5803 of the Code of Civil Procedure did not abrogate the established jurisprudential doctrine of coercive damages as a valid legal means to compel a debtor to perform personal obligations, thereby allowing the creditor to seek immediate enforcement through financial penalties without proving specific prejudice.

Legislator headnote

AI generated

art. 5803 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 5803 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Coercive damages as a valid enforcement mechanism for personal obligations despite statutory civil fines: Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 28 din 24 ianuarie 2006, a respins apelul, ca nefondat, reținând că sistemul daunelor cominatorii nu se sprijină pe nici o prevedere a Codului Civil, ci doar pe practica jurisdicțională, fiind o creație a acesteia și că până la apariția art. 5803 C. proc. civ., daunele cominatorii reprezentau un mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-și executa în natură obligația și nu un mijloc de despăgubire a creditorului, încasarea lor de către creditor fiind provizorie.

Keywords

AI generated
contractual damages civil judgment obligation to pay enforcement valid documents financial provisions

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială sub nr. 4492 din 25 august 2005, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta Asociația M.P., solicitând obligarea acesteia să-i transmită documentele din care să rezulte modul de îndeplinire a clauzei 7.3. lit. b) din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr. 592/06 decembrie 1994 la SC M. SA, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 RON pe zi, până la executarea obligației.

Prin sentința comercială nr. 4491 din 03 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată, și pe fond a admis în parte acțiunea obligând pârâta să transmită documentele din care să rezulte modul de îndeplinire a clauzei 7.3. lit. b) din contractul nr. 592/1994 și a respins cererea de daune cominatorii, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că la data de 06 decembrie 1994 între F.P.S. în calitate de vânzător și Asociația M.P. s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 592/1994 având ca obiect un număr de 103.097 acțiuni reprezentând 26 % din capitalul social al SC M. SA.

Prețul convenit de 1.651.000.000 lei urma a se plăti în modalitatea prevăzută de art. 4 din contract. Totodată, cumpărătorul s-a obligat, ca în A.G.A., să nu aprobe vânzarea într-o perioadă de 7 ani de la data semnării contractului a vreunuia din bunurile prevăzute în Anexa la contract, sens în care se obliga să prevadă această atribuție a A.G.A. în statutul societății.

În art. 7.3. lit. b) din contract s-a prevăzut că, în cazul în care nu se respectă obligația de mai sus, cumpărătorul va plăti la F.P.S. suma reprezentând diferența între prețul obținut din vânzarea bunului și valoarea contabilă a acestuia. Or, pârâta nu a produs dovada îndeplinirii acestei obligații, deși prin adresele nr. DPP272618/2001 și DPP2/527/2003 au fost solicitate cumpărătoarei documentele privind modul de respectare a clauzelor contractuale și față de natura juridică a obligației, obligație reală, cererea a fost formulată întemeiat, în termenul legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.V.A.S., susținând că singurul mijloc de constrângere a debitorului pentru executarea obligației este obligarea la plata daunelor cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de transmitere a documentelor de la data pronunțării hotărârii judecătorești și până la îndeplinirea acesteia.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 28 din 24 ianuarie 2006, a respins apelul, ca nefondat, reținând că sistemul daunelor cominatorii nu se sprijină pe nici o prevedere a Codului Civil, ci doar pe practica jurisdicțională, fiind o creație a acesteia și că până la apariția art. 5803 C. proc. civ., daunele cominatorii reprezentau un mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-și executa în natură obligația și nu un mijloc de despăgubire a creditorului, încasarea lor de către creditor fiind provizorie.

Reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că dispozițiile art. 5803 și urm. C. proc. civ., nu sunt aplicabile în speță, deoarece acestea se regăsesc în dreptul execuțional, creditorul recurgând la aplicarea lor în cazul în care a declanșat procedura executării silite.

Recursul este fondat.

Acordarea daunelor cominatorii constituie un mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-și executa în natură obligația, aceasta nefiind condiționată de existența vreunui prejudiciu.

Prin art. 5803 alin. (1) C. proc. civ., s-a prevăzut că, „dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns în îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile” menționându-se în continuare că „instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu”.

Or, reglementarea unui atare mijloc de constrângere pentru a înfrânge rezistența manifestată de debitor la executarea obligației de a face sau de a nu face, cuprinsă în titlu executoriu, nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, cât timp prin nici o dispoziție a legii nu este înlăturată o astfel de posibilitate.

În consecință, se impune a se constata că prin reglementarea dată în cuprinsul art. 5803 C. proc. civ., nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituția daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligația de a face sau de a nu face, ci, dimpotrivă, pe lângă menținerea acestui instrument de constrângere, s-a instituit și amenda civilă ca mijloc de determinare a debitorului să își îndeplinească obligația asumată.

În concluzie în speță obligarea la daune cominatorii va asigura o constrângere imediată și eficientă a debitorului pentru a-și îndeplini obligația de a face pe care și-a asumat-o conform clauzei 7.3 lit. b) din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni nr. 592 din 06 decembrie 1994.

Pentru aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, modificând decizia recurată, în sensul admiterii apelului prin schimbarea în parte a sentinței, admițând în tot acțiunea cu obligarea la plata de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 28 din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică. Admite apelul declarat de reclamantă și în consecință schimbă în parte sentința comercială nr. 4491 din 3 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în sensul că admite în tot acțiunea și obligă pârâta Asociația Salariaților M.P. București la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2006.