Compensation for in-kind property restitution: appeal allowed, judgment quashed and remanded to commercial court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, quashed the appellate court's judgment, and remanded the case to the Commercial Section of the Harghita County Court for competent resolution. The dispute involved a commercial company seeking monetary compensation under Article 32 of Law No. 99/1999 for prejudice caused by the in-kind restitution of a real estate property to a former owner; the lower courts had incorrectly dismissed the action as inadmissible due to a lack of prior conciliation or erroneously classified it as an administrative litigation matter. The Supreme Court determined that the claim possessed a commercial character rather than an administrative one, as it sought the enforcement of rights conferred by specific privatization legislation rather than challenging the legality of an administrative act. Relying on Article 40(1) of Law No. 137/2002 and Articles 111 and 720 of the Code of Civil Procedure, the Court held that jurisdiction lay with the commercial sections of the tribunals, not the administrative divisions, thereby correcting the material incompetence of the first-instance decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 720 C. proc. civ, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, art. 111 C. proc. civ, art. 324 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997, art. 72010 C. proc. civ; Compensation for in-kind property restitution: appeal allowed, judgment quashed and remanded to commercial court: The dispute involved a commercial company seeking monetary compensation under Article 32 of Law No. 99/1999 for prejudice caused by the in-kind restitution of a real estate property to a former owner; the lower courts had incorrectly dismissed the action as inadmissible due to a lack of prior conciliation or erroneously classified it as an administrative litigation matter. The Supreme Court determined that the claim possessed a commercial character rather than an administrative one, as it sought the enforcement of rights conferred by specific privatization legislation rather than challenging the legality of an administrative act. Relying on Article 40(1) of Law No. 137/2002 and Articles 111 and 720 of the Code of Civil Procedure, the Court held that jurisdiction lay with the commercial sections of the tribunals, not the administrative divisions, thereby correcting the material incompetence of the first-instance decision.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural basis for admitting the appeal and quashing the lower court's judgment due to material incompetence.
Cited as the procedural rule governing the cassation of the decision and the remand of the case to the competent court.
Cited as the procedural basis for ordering the transmission of the file to the competent tribunal for resolution.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 mai 2001 S.C.A.T. B Harghita a chemat în judecată A.P.A.P.S., solicitând a se constata dreptul său la despăgubiri bănești, pentru repararea prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului – vilă/teren nr. 7, evidențiat în C.F. nr. 500 Lazărea, partea a II-a Borsec, nr. top 491, către fostul proprietar moștenitor.
De asemenea, reclamanta a cerut obligarea pârâtei să-i plătească despăgubirile cuvenite în baza dispozițiilor art. 32 pct. 1, 2, 3 și 6 din Legea nr. 99/1999, în cuantumul stabilit prin expertiza tehnică efectuată și reactualizată, potrivit indicelui de devalorizare a monedei naționale.
Judecătoria Toplița, sesizată inițial, prin sentința civilă nr. 230 din 12 martie 2002, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
Secția comercială și de contencios administrativ a acestei instanțe, prin sentința nr. 139 din 2 iulie 2002, a admis excepția invocată de pârâtă, prin sucursala regională centru Brașov și în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Instanța a reținut că societatea comercială reclamantă nu a făcut dovada că înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, conform art. 720 C. proc. civ.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C.A.T. B. Harghita.
Recurenta a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe -art. 304 pct. 3 C. proc. civ., că potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, cererile prin care se atacă o operațiune sau act prevăzut de prezenta lege și de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere.
Critica este întemeiată.
Din preambulul sentinței recurate rezultă fără echivoc că instanța s-a considerat învestită cu o acțiune în contencios administrativ, deși obiectul acesteia nu pune în discuție legalitatea vreunui act administrativ ori refuzul nejustificat al unei autorități administrativ, de a soluționa o cerere a reclamantei referitoare la un drept recunoscut de lege.
Acțiunea reclamantei se întemeiază pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., precum și pe cele cuprinse în art. 324 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997 (M. Of. nr. 295/24.06.1999).
Prin intermediul ei, reclamanta a cerut să se constate că este îndreptățită la despăgubiri bănești, pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii în natură a unui imobil, către fostul proprietar și totodată, să se stabilească cuantumul lor exact.
Rezultă, așadar, că litigiul dintre părți are un caracter comercial și competența soluționării lui nu aparține instanțelor judecătorești de contencios administrativ, astfel cum greșit s-a apreciat.
În conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, în vigoare la data pronunțării sentinței recurate, cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege și în O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1999, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și ca precădere.
Ținând seama de obiectul acțiunii formulate de reclamanta S.C.A.T. B. Harghita, de reglementare legală, mai sus menționată, dar și de prevederile art. 72010 C. proc. civ., se impune admiterea recursului.
Pe cale de consecință va fi casată sentința și trimisă cauza spre competentă soluționare, Tribunalului Harghita, secția comercială.
Văzând și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a), art. 159 alin. (1) pct. 2 și art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.C.A.T. B. Harghita, împotriva sentinței civile nr. 139 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Târgu Mure, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza la Tribunalul Harghita, secția comercială, spre competentă soluționare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.