Resolution of 1996 sales contract barred by three-year general prescription under Decree No. 167/1958
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse, upholding the prior appellate decision and rendering the ruling final, thereby confirming that the claimant was defeated. The dispute involved a claim for the resolution of a 1996 sale-purchase contract, which had been filed in 2004; both the first instance and appellate courts had previously dismissed the action as time-barred. The Supreme Court applied Article 3(1) of Decree No. 167/1958, establishing a general three-year statute of limitations for contractual obligations, and determined that the limitation period had expired before the lawsuit was initiated. The Court further noted the absence of a contractual termination clause for non-performance and the failure of the claimant to register its privilege in the Land Registry to conserve its right, thereby affirming the lower courts' application of the statute of limitations.
Legislator headnote
AI generatedart. 42 din Legea nr. 64/1995, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Resolution of 1996 sales contract barred by three-year general prescription under Decree No. 167/1958: Critica din recurs s-a circumscris pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta motivând că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că acțiunii sale îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 septembrie 2004 reclamanta SC B.T.T. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC F. SRL București pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 62 din 11 octombrie 1996 la biroul notarului public L.G.
In cauză s-a invocat de către pârâtă excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a inadmisibilității acțiunii în raport de prevederile art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Primind cauza spre soluționare, prin declinare de competență de la Judecătoria Sectorului 1 București, Tribunalul Suceava a pronunțat sentința nr. 527 din 24 septembrie 2005 respingând acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat să se dispună rezoluțiunea actului încheiat de părți la opt ani după semnarea acestuia, iar cererea sa este prescrisă în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins prin decizia nr. 16 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, care a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Critica din recurs s-a circumscris pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta motivând că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că acțiunii sale îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Recursul reclamantei este nefondat.
Termenul general de prescripție extinctivă aplicabil raporturilor civile obligaționale este instituit de Decretul nr. 167/1958 la art. 3 alin. (1) și este de 3 ani de zile, iar prezentei cauze așa cum corect a reținut și instanța de apel îi este aplicabil acest termen.
Cum contractul de vânzare – cumpărare nr. 62 s-a încheiat în anul 1996 iar reclamanta nu și-a valorificat dreptul de conservare a unui privilegiu în favoarea sa prin notarea privilegiului în Cartea Funciară, iar acțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost promovată în anul 2004, corect instanța de apel a menținut soluția instanței pe fond, de respingere ca prescrisă a acțiunii reclamantei prin depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
De altfel, părțile nu au stabilit o clauză rezolutorie în caz de neexecutare a obligațiilor contractuale.
În acest context critica din recurs a reclamantei este nefondată și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul acesteia se va respinge cu această mențiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA împotriva deciziei nr. 16 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.