Appeal dismissed: Company’s challenge to tax authority decision rejected as time-barred for failure to prove force majeure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, leaving in force the first-instance judgment that rejected the company's claim for the annulment of an administrative decision and its request to reinstate the filing deadline. The dispute arose in administrative litigation when a commercial company challenged a Ministry of Finance decision but had its initial complaint returned for failure to attach contested documents and pay required judicial fees, which was treated as a refusal to accept the filing rather than an act of force majeure; the company subsequently filed within the statutory deadline but sought reinstatement based on the initial submission. The court held that the reinstatement was unfounded because the party failed to prove a case of force majeure under Article 103 of the Code of Civil Procedure and violated Article 9 of Law No. 105/1997 by not complying with pre-filing requirements under Law No. 29/1990 and Law No. 146/1996, rendering the later action time-barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din Legea nr. 105/1997, art. 261 C. proc. civ, art. 103 C. proc. civ, art. 8 din Legea nr. 29/1990, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1996; Appeal dismissed: Company’s challenge to tax authority decision rejected as time-barred for failure to prove force majeure: Respingând acțiunea ca tardiv formulată, instanța de fond a reținut că cererea înregistrată la data de 27 iunie 2001 (dosarul nr. 1127/2001) a fost depusă cu încălcarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 105/1997, în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat: decizia nr. 831 din 31 mai 2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată instanței de fond, Curtea de Apel Constanța, la data de 27 iunie 2001, înregistrată sub nr. 1127/CA/2001, reclamanta SC X. SRL Constanța a cerut anularea deciziei nr. 831 din 31 mai 2000 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și repunerea în termenul legal de introducere a acțiunii la instanța de contencios împotriva deciziei respective.
În motivarea cererii de repunere în termen, reclamanta a susținut că a depus în termen legal acțiunea împotriva deciziei nr. 831 din 31 mai 2000, așa cum rezultă din adresa nr. 496/R din 15 iunie 2001 a Oficiului Poștal Constanța.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 228/CA, pronunțată în dosarul nr. 1127/CA/2001, a respins cererea de repunere în termen ca neîntemeiată și a respins ca tardiv acțiunea formulată pentru anularea deciziei nr. 831 din 31 mai 2000 emisă de Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea soluției, Curtea de apel a reținut că din actele existente la dosar rezultă că cererea ce a făcut obiectul trimiterii recomandate nr. 1620 din 3 iulie 2000 a SC X. SRL Constanța, a fost restituită cu adresa nr. 12/A/71 din 6 iulie 2000, cu borderoul de expediții nr. 389 din 7 iulie 2000, pentru ca reclamanta să anexeze actele contestate și să achite taxa de timbru și timbrul judiciar.
Respingând acțiunea ca tardiv formulată, instanța de fond a reținut că cererea înregistrată la data de 27 iunie 2001 (dosarul nr. 1127/2001) a fost depusă cu încălcarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 105/1997, în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat: decizia nr. 831 din 31 mai 2000.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs societatea comercială reclamantă susținând, pe de o parte, că hotărârea atacată nu cuprinde concluziile procurorului și, pe de altă parte, cuprinde motive contradictorii, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat.
Primul motiv este neîntemeiat, din practicaua sentinței civile nr. 228/CA din 15 noiembrie 2001 rezultând participarea procurorului și conținutul concluziilor acestuia, în sensul respingerii acțiunii ca fiind tardivă și a cererii de repunere în termen ca neîntemeiată.
Al doilea motiv este, de asemenea, neîntemeiat, considerentele sentinței atacate fiind formulate în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc. civ., instanța răspunzând cererilor formulate și analizând aspectele legale ale cauzei.
În ceea ce privește critica vizând fondul cauzei, rezultă că instanța de fond a reținut în mod judicios că cererea de repunere în termen nu îndeplinea cerințele prevederilor art. 103 C. proc. civ., astfel că, în mod legal, a respins acțiunea ca tardiv formulată.
Într-adevăr, este de necontestat că acțiunea depusă inițial de către recurenta-reclamantă i-a fost restituită la sediul din Constanța, pentru ca aceasta să anexeze actele pe care le contestă, așa cum cer prevederile art. 8 din Legea nr. 29/1990 și să achite taxa de timbru și timbru judiciar, așa cum cer dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1996, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Or, recurenta-reclamantă nu a fost în măsură să indice care a fost împrejurarea mai presus de voința ei care a împiedicat-o să se conformeze exigențelor legale de mai sus, precum și celor ale art. 9 din Legea nr. 105/1997 și al art. 103 C. proc. civ. și, cu atât mai puțin, să probeze existența unui astfel de caz de forță majoră.
În concluzie, cum motivele invocate sunt neîntemeiate, recursul de față va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC X. SRL, Constanța, împotriva sentinței civile nr. 228/CA din 15 noiembrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi17 iunie 2003.