Challenge to preventive detention of public officials, affirming necessity of continued detention to protect public order despite presumption of innocence arguments

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea dată în Camera de consiliu la 2 februarie 2007, a constatat, în baza art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B.R. și B.B.I. și a menținut starea de arest a acestora.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că nu s-au schimbat cu nimic temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Materialul probator administrat în cauză demonstrează implicarea celor doi inculpați în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, precum și persoana și conduita inculpaților (unul procuror, celălalt polițist, ambii negând comiterea faptelor) conduc la concluzia că punerea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Faptele reținute în sarcina inculpaților și conduita acestora au adus o atingere gravă ideii de justiție, inducând, în comunitatea în care au acționat, impresia greșită că magistrații și polițiștii sunt corupți și că se pot obține soluții favorabile în cauze penale dacă se dă mită.

În consecință, constatând că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora, Curtea va menține arestarea preventivă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recursuri inculpații, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

S-a arătat că instanța a menținut arestarea preventivă motivând pe nerecunoașterea faptelor de către inculpați, prin aceasta încălcându-le prezumția de nevinovăție și sugerându-se că ar fi vinovați de săvârșirea infracțiunilor ce li se impută.

S-a mai arătat și faptul că în prezent, fiind deja trimiși în judecată, probele s-au administrat și inculpații n-ar mai avea cum să influențeze probele.

Recursurile sunt nefondate.

Contrar susținerilor inculpaților făcute prin apărători și personal, cu ocazia ultimului cuvânt, actele și probele dosarului arată că, într-adevăr nu s-au schimbat cu nimic temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal se impune, în raport și de natura infracțiunilor de care inculpații sunt învinuiți, menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea acestei măsuri.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile de față, ca nefondate, și să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați B.R. și B.B.I. împotriva încheierii de ședință din 2 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 692/2/2007 (nr. vechi 301/2007).

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2007.