Ethnic refugee pension benefits upheld after court affirmed witness and notarial proof of status.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the lower court's judgment that had annulled the pension authority's decision and recognized the claimant's entitlement, as a refugee on ethnic grounds, to the benefits of Law No. 118/1990 (as subsequently amended) for the periods 1 July 1940 – 15 July 1941 and 23 March 1944 – 6 March 1945. The dispute arose from the pension authority's challenge to the claimant's refugee status for the first period, based on its suspicion that the claimant was not listed in the official refugee table alongside her father and brother. The Court upheld the lower court's finding that witness testimony and a notarial declaration sufficiently established the claimant's refugee status with her family for both periods, ruling that the lower court's assessment of the evidence was lawful and well-founded.
Legislator headnote
AI generatedEthnic refugee pension benefits upheld after court affirmed witness and notarial proof of status: Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că prin sentința nr. 7 din 22 ianuarie 2003, s-a admis acțiunea introdusă de reclamanta P.E., s-a anulat decizia nr. 0126 din 4 octombrie 2000, emisă de pârâtă și s-a constatat că reclamanta, ca persoană refugiată, beneficiază de dispozițiile Legii nr. 118/1990, cu modificările ulterioare, pentru perioadele 1 iulie 1940 – 15 iulie 1941 și 23 martie 1944 – 6 martie 1945.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 februarie 2003, la Curtea de Apel Suceava, Casa Județeană de Pensii Botoșani a declarat recurs împotriva sentinței nr. 7 din 22 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a recunoscut intimatei P.E., beneficiul Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie 1940 – 15 iulie 1941 și 23 martie 1944 – 6 martie 1945, fiind persoană refugiată pe motive etnice.
Aceasta, întrucât referitor la prima perioadă de refugiu 1940 – 1941, în tabelul nominal de refugiați, la categoria muncitori cu familiile lor se regăsesc M.R. și M.C., respectiv tatăl și fratele solicitantei, deci ar apărea tatăl intimatei numai cu unul din copii, deci recurenta suspicionează reclamanta-intimată în cauză, că n-ar fi fost refugiată.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că prin sentința nr. 7 din 22 ianuarie 2003, s-a admis acțiunea introdusă de reclamanta P.E., s-a anulat decizia nr. 0126 din 4 octombrie 2000, emisă de pârâtă și s-a constatat că reclamanta, ca persoană refugiată, beneficiază de dispozițiile Legii nr. 118/1990, cu modificările ulterioare, pentru perioadele 1 iulie 1940 – 15 iulie 1941 și 23 martie 1944 – 6 martie 1945.
Instanța de fond a reținut că din declarațiile celor 3 martori audiați în cauză, rezultă că reclamanta, cu părinții ei și frații ei au fost refugiați în 2 rânduri din motive etnice. Hotărârea atacată este legală și temeinică.
Faptul că martora citată de recurentă nu are cunoștință cu privire la prima perioadă a refugiului nu înseamnă că reclamanta nu a fost nefondată cu familia sa, așa cum rezultă din declarație martorei A.M.
De astfel, chiar și din declarația notarială a lui D.M. rezultă date cu privire la prima perioadă a refugiului reclamantei.
Așa fiind, recursul declarat fiind neîntemeiat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani, împotriva sentinței civile nr. 7 din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.