Preventive detention maintenance for attempted qualified homicide based on public danger
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision to maintain the preventive detention order and obliging the defendant to pay 140 RON in judicial costs. The dispute concerned a request to revoke preventive detention for a defendant charged with attempted qualified homicide and found to have an organic personality disorder on an alcohol-related background, where the lower courts had previously confirmed the necessity of the measure based on public safety risks. Relying on Articles 148(f) and 160(1) & (3) of the Code of Criminal Procedure, the court determined that the grounds for detention had not ceased and that release posed a danger to public order given the gravity of the offense and the defendant's condition, thereby rejecting the appeal under Article 385(15)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 175 lit. c) C. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Preventive detention maintenance for attempted qualified homicide based on public danger: The dispute concerned a request to revoke preventive detention for a defendant charged with attempted qualified homicide and found to have an organic personality disorder on an alcohol-related background, where the lower courts had previously confirmed the necessity of the measure based on public safety risks. Relying on Articles 148(f) and 160(1) & (3) of the Code of Criminal Procedure, the court determined that the grounds for detention had not ceased and that release posed a danger to public order given the gravity of the offense and the defendant's condition, thereby rejecting the appeal under Article 385(15)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Provision cited to obligate the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 32 896/3/2006 al Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 3002 și art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B.P., constatându-se că această măsură este legală și temeinică.
Instanța investită cu soluționarea apelului a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de natura infracțiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, tentativă la omor calificat, și de împrejurarea că tulburarea organică de personalitate cu care a fost diagnosticat, pe fondul toxietilic, creează un sentiment de insecuritate în rândul familiei și al societății.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.P., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) – art. 76 lit. a C. pen., fiind condamnat în primă instanță prin sentința penală nr. 86 din 25 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, menținându-se starea de arest a acestuia.
Astfel, cum în mod just a reținut, Curtea de Apel București, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond. Față de gravitatea faptei și de împrejurările în care a fost comisă, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, în înțelesul art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
În consecință, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel București urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva încheierii din 23 martie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 32896/3/2006 (nr. vechi 800/2007).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 6 aprilie 2007.