Execution of European Arrest Warrants: Jurisdiction to Verify Evidence and Procedural Validity of Panel Composition After Divergence

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 2 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de Curtea de Apel Lyon, Tribunalul de Mare Instanță Lyon pe numele persoanelor solicitate, I.S. și P.A. și predarea sus-numiților către statul solicitant sub condiția prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

A menținut starea de arest, în continuare, în vederea predării.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs persoanele solicitate, care au cerut admiterea recursurilor, astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea din 22 februarie 2007, în dosarul nr. 880/54/2007, Curtea de Apel Craiova, secția penală, având pe rol soluționarea cererii de executare a mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanelor solicitate I.S. și P.A., cu ocazia deliberărilor s-a constatat existența unei divergențe și s-a procedat conform dispozițiilor art. 308 pct. 5 C. proc. pen., în sensul că a repus cauza pe rol pentru soluționarea în complet de divergență.

După repunerea pe rol a cauzei, la 22 februarie 2007, în complet de divergență, s-a amânat cauza la 26 februarie 2007, pentru studierea dosarului.

La 26 februarie 2007, în urma deliberărilor asupra cauzei, efectuate în completul de divergență, s-a decis că se impun relații suplimentare de la autoritățile franceze privind împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile cu indicarea momentului, locului, rolului concret și gradului de participare a fiecăruia, motiv pentru care s-a repus cauza pe rol.

La 27 februarie 2007, Tribunalul de Mare Instanță din Lyon a transmis informațiile solicitate.

Ca urmare, cauza s-a reluat la 2 martie 2007, dată la care completul de judecată s-a pronunțat.

Cu privire la critica adresă de apărare, în sensul că nu s-au arătat motivele divergenței, nu este întemeiată deoarece, membrii completului de judecată, au depășit starea de divergență, opinând în sensul completării informațiilor cu date suplimentare de la Tribunalul Lyon.

Așa încât, în mod corect, la 2 martie 2007, instanța s-a pronunțat în completul format din cei doi judecători.

Încheierea nu este lovită de nulitate absolută, așa cum susțin apărătorii recurenților, deoarece completul a fost format din 3 judecători numai datorită stării de divergență.

Or, fiind depășită această stare, s-a revenit la componența completului de judecată îndrituit cu soluționarea cauzei pe fond.

Referitor la susținerea că judecătorul care a emis mandatul de arestare este incompatibil, se constată că este nefondată deoarece mandatul de arestare a fost emis de autoritățile judiciare de la Lyon și nu de un judecător român.

Instanța română este investită doar cu cererea de executare a mandatelor europene de arestare emise pe numele persoanelor solicitate.

În acest sens, instanța a verificat conținutul mandatelor europene de arestare emise pe numele recurenților și a constatat că acesta corespunde cerințelor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Autoritatea de executare română nu are atribuții de verificare a temeiniciei probelor sau indiciilor în baza cărora s-a emis mandatul european de executare.

Față de motivul de recurs prin care se solicită desființarea măsurii arestării și punerea în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că, în cauză, se impune măsura arestării, fiind îndeplinite condițiile de formă ale mandatului european de arestare.

Art. 88 din Legea nr. 302/2004 reglementează cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare.

Raportând acest text de lege la cauză se constată că nu se regăsește nici una din ipotezele arătate în lege pentru a se proceda în sensul solicitat de avocații recurenților, respectiv de refuz al executării acestor mandate.

De asemenea, în cauză au fost respectate drepturile persoanelor arestate în baza unui mandat european de arestare, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 91 din Legea nr. 302/2004.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală și temeinică, nefiind motive de casare a acesteia.

În consecință, vor fi respinse recursurile declarate, ca nefondate, cu obligarea recurenților la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de persoanele solicitate I.S. și P.A. împotriva sentinței penale nr. 22 din 2 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 880/54/2007.

Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2007.