Preventive detention: persistence of public order risk and non-applicability of fixed reasonable time limits to dismissal of detention review appeals
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appeals filed by the accused, upholding the Court of Appeal Craiova’s decision to maintain their preventive detention and ordering them to pay 100 lei each in judicial fees to the state. The dispute concerned a challenge to the appellate court’s order keeping the defendants in pre-trial detention, where the defense argued that the reasons for detention had changed, the reasonable time limit for preventive detention had expired, and the decision lacked sufficient motivation in violation of European Court of Human Rights standards. The court held the detention order validly motivated and reasoned that no new elements emerged to warrant release, emphasizing that the risk to public order persisted, the concept of a "reasonable time" is not strictly time-bound but depends on the gravity of the offenses and the degree of danger posed, and no violation of judicial rights derived from ECtHR jurisprudence was established. The decision relied on Article 300(2) in relation to Article 160b (1) and (3) of the Code of Criminal Procedure for the maintenance of detention, and Article 38515 (1)(b) of the Code of Criminal Procedure as the basis for dismissing the appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 3859 pct. 9 C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Preventive detention: persistence of public order risk and non-applicability of fixed reasonable time limits to dismissal of detention review appeals: The dispute concerned a challenge to the appellate court’s order keeping the defendants in pre-trial detention, where the defense argued that the reasons for detention had changed, the reasonable time limit for preventive detention had expired, and the decision lacked sufficient motivation in violation of European Court of Human Rights standards. The court held the detention order validly motivated and reasoned that no new elements emerged to warrant release, emphasizing that the risk to public order persisted, the concept of a "reasonable time" is not strictly time-bound but depends on the gravity of the offenses and the degree of danger posed, and no violation of judicial rights derived from ECtHR jurisprudence was established. The decision relied on Article 300(2) in relation to Article 160b (1) and (3) of the Code of Criminal Procedure for the maintenance of detention, and Article 38515 (1)(b) of the Code of Criminal Procedure as the basis for dismissing the appeals.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeals as unfounded, serving as the main ground for the verdict.
Procedural rule cited in the dispositive context regarding the type of appeal filed, though its specific application to the outcome is secondary to the dismissal basis.
Full text
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secția penală, ca instanță de apel, prin încheierea din 1 februarie 2007, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților C.N. și C.M.
Instanța a motivat măsura luată prin faptul că verificându-se legalitatea și temeinicia arestării preventive, s-a constatat din actele și probele dosarului, că în cauză, nu au intervenit elemente noi, care să impună punerea în libertate, a inculpaților. Că, în raport de acest fapt și de dispozițiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., se impune menținerea arestării preventive a fiecărui inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal s-au declarat recursuri de către inculpați, invocându-se art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. și susținându-se că: încheierea nu este motivată; s-au modificat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, astfel încât, nu se mai impune menținerea stării de arest, lăsarea lor în libertate, nemaiprezentând pericol pentru ordinea publică, în sensul că, față de durata arestării preventive, aceștia nu mai pot desfășura o altă activitate infracțională, este depășit, termenul rezonabil al duratei arestării preventive și instanța nu a făcut aplicarea principiilor generale statuate de jurisprudența C.E.D.O., încălcând, astfel, dreptul inculpaților de a fi eliberați pe timpul procedurii judiciare.
Inculpații au cerut ca având în vedere că încheierea de menținere a arestului preventiv este supusă numai căii de atac a recursului se impune ca instanța de control judiciar să examineze cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar, susținerilor apărării inculpaților, încheierea prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților este motivată ca hotărâre judecătorească, încheierea trebuie să surprindă, în motivare, esența lucrurilor ce au determinat luarea măsurii, nefiind obligată să discute, pe larg, problemele ridicare de măsurile dispuse. Tot așa, apărarea inculpaților greșește, susținând că în cauză, s-ar fi schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Nici un act sau probă din dosar nu dovedește că, în speță, s-ar fi schimbat cu ceva temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive. Lăsarea în libertate a inculpaților, prezintă, în continuare, pericol pentru ordinea publică, nimic, nefiind de natură a garanta că respectivii n-ar putea comite alte fapte de natura celor de săvârșirea cărora sunt învinuiți. Nici susținerea că, în speță, ar fi trecut termenul rezonabil al deținerii preventive, nu poate fi primită. Acest termen, nu este unul, măsurabil în timp, dimensiunile lui variind în raport atât cu gravitatea infracțiunilor imputate cât și cu gradul de pericol prezentat de inculpați, pentru ordinea publică. În sfârșit, actele și probele dosarului nu confirmă nici susținerea că inculpaților li s-ar fi adus atingere drepturilor judiciare desprinse din jurisprudența C.E.D.O.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpații C.N. și C.M., ca nefondate și să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel, încheierea atacată.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.N. și C.M. împotriva încheierii de ședință din 1 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15497/54/2006.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2007.