Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 985/2007 AI generated

Timeliness of contesting land restitution order and judicial interpretation of force majeure under civil procedure reinstatement rules

Case Number Decizia nr. 985/2007
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reinstate the plaintiff's time limits and remit the case for retrial, which remains in force. The dispute concerned the timeliness of an action to annul a municipal order rejecting a claim for in-kind restitution or compensatory measures for a nationalized property; the trial court had initially dismissed the action as late-filed and rejected the request for reinstatement, arguing that administrative delays did not constitute force majeure. The decisive legal basis was Article 103 of the Civil Procedure Code, under which the appellate and supreme courts determined that the complex administrative procedure, the issuer's failure to unitary resolve the initial notification, and the plaintiff's reasonable but erroneous initial recourse to the administrative authority constituted circumstances beyond the party's control that justified the reinstatement of the procedural deadline.

Legislator headnote

AI generated

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 103 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Timeliness of contesting land restitution order and judicial interpretation of force majeure under civil procedure reinstatement rules: Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.

Keywords

AI generated
restitution of property article of civil procedure procedural delays nationalized property force majeure time limits for seeking redress

Cited Legislation

AI generated
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dispoziția atacată a fost comunicată reclamantului la data de 3 martie 2005, iar cererea introductivă a fost înregistrată la instanță la 9 iunie 2005, sesizarea instanței efectuându-se cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin.
art. 103 C. proc. civ
Astfel, în accepțiunea art. 103 C. proc. civ., după cum s-a subliniat în practica judiciară și doctrina de specialitate, împrejurările mai presus de voința sa se presupun a fi de ordin obiectiv, asimilabile forței majore care nu poate fi prevăzută și nici depășită de partea în cauză.
art. 312 alin. (1) C. proc. civ
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului civil de față;

Din analiza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 9 iunie 2005, F.K.M. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, să se anuleze dispoziția nr. 292 din 1 februarie 2005 emisă de pârât cu nerespectarea Legii nr. 10/2001, republicată și să se constate dovada proprietății reclamantului asupra imobilului naționalizat, revendicat prin notificarea depusă în termenul legal, înregistrată sub nr. 295/2001, privind restituirea în natură a imobilului grădină în suprafață de 360 mp ori măsuri reparatorii prin compensare cu alt teren în intravilan de aceeași mărime.

La data de 13 octombrie 2005, reclamantul a formulat o cerere de repunere în termenul de contestare a dispoziției emisă de pârât.

Tribunalul Covasna, secția civilă, prin sentința nr. 1253 din 22 decembrie 2005 a respins cererea de repunere în termen ca nefondată. A respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantului F.K.M. în contradictoriu cu Primarul municipiului Sfântu Gheorghe pentru anularea dispoziției nr. 292 din 1 februarie 2005, emisă de pârât.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dispoziția atacată a fost comunicată reclamantului la data de 3 martie 2005, iar cererea introductivă a fost înregistrată la instanță la 9 iunie 2005, sesizarea instanței efectuându-se cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Cu privire la cererea de repunere în termenul de exercitare a acțiunii s-a constatat că aceasta este nefondată. Astfel, potrivit art. 103 C. proc. civ., neîndeplinirea actelor de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei, caz în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. În speță, tribunalul a constatat că justificarea reclamantului potrivit căreia s-a adresat organului emitent al actului atacat cu plângere, iar acesta i-a răspuns cu întârziere nu constituie un motiv mai presus de voința sa, de natură a-l împiedica să sesizeze instanța înăuntrul termenului legal.

Prin decizia nr. 70/Ap din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis cererea de repunere în termenul de formulare a contestației. A admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțată de tribunal, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de apel a reținut că tribunalul a omis să cerceteze toate aspectele și circumstanțele invocate de reclamant și din care rezultă că acesta în mod justificat a fost derutat de modul în care i-a fost soluționată notificarea după o perioadă îndelungată de tergiversare și după ce a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru a i se răspunde la notificare. Primind o decizie incompletă, reclamantul s-a adresat mai întâi emitentului acesteia solicitând lămuriri, iar ulterior, în timpul soluționării contestației, a fost respinsă notificarea și pentru celelalte imobile, prin dispoziția nr. 1773/2005. Curtea a apreciat că aceste împrejurări sunt de natura celor prevăzute de art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ., în sensul că reclamantul, deși a adresat în mod eronat contestația Primarului municipiului Sfântu Gheorghe, acest lucru s-a datorat faptului că notificarea nu a fost soluționată în mod unitar.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței tribunalului ca temeinică și legală. În situația reținerii recursului pentru judecarea cauzei pe fond, s-a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca tardiv formulată, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată. A arătat că decizia curții de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât justificarea potrivit căreia reclamantul s-a adresat cu plângere organului emitent și că acesta i-a răspuns cu întârziere nu constituie un motiv mai presus de voința sa și care să-l împiedice în sesizarea instanței înăuntrul termenului legal. Astfel, în accepțiunea art. 103 C. proc. civ., după cum s-a subliniat în practica judiciară și doctrina de specialitate, împrejurările mai presus de voința sa se presupun a fi de ordin obiectiv, asimilabile forței majore care nu poate fi prevăzută și nici depășită de partea în cauză. Unei astfel de situații nu i se pot asocia demersurile administrative, extrajudiciare ale reclamantului.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune in continuare.

Prin dispoziția nr. 292 din 1 februarie 2005, atacată, emisă de Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar s-a respins parțial notificarea nr. 295/2001, înregistrată la Primăria Sfântu Gheorghe sub nr. TV 345/2001, respectiv cererea privind restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Sfântu Gheorghe sub nr. top.2/2/b/2/1, ca inadmisibilă. S-a constatat că petentul F.K.M. nu este îndreptățit la restituirea în natură sau pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru respectivul imobil, având în vedere că nu poate dovedi dreptul de proprietate asupra acestuia, motivat de faptul că potrivit încheierii C.F. din 26 octombrie 1951, imobilul înscris sub nr.top.2/2/b/2/1 a fost transmis cu titlu de vânzare- cumpărare către B.S. de antecesoarea petentului.

Urmare a comunicării acestei dispoziții, reclamantul a solicitat, prin adresă înregistrată la Primăria municipiului Sfântu Gheorghe, reanalizarea notificării, iar primăria a răspuns solicitării reclamantului prin adresa nr. TV 39 din 10 mai 2005.

Se reține astfel că reclamantul a înțeles să conteste dispoziția emisă de pârât, adresându-se însă organului emitent al acesteia și nu instanței de judecată, cu atât mai mult cu cât prin cererea de repunere în termen (fila 56 dosar fond), acesta a arătat că prima contestație a adresat-o Primarului municipiului Sfântu Gheorghe întrucât a crezut că acesta o va înainta, împreună cu toate actele dosarului, tribunalului. După primirea răspunsului de la primărie, reclamantul a înregistrat acțiunea la Tribunalul Covasna.

Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 70/Ap din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată in ședință publică, astăzi 5 februarie 2007.