Recognition of entitlement to equivalent reparations for abnormally occupied extravilan land under Law 10/2001 despite administrative refusal.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 13 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului Gorj, numiții T.D.G. și T.D.I. au solicitat, în contradictoriu cu intimații EMC Rovinari și SC C.E.R. SA, să fie desființată decizia nr. 15947 emisă de aceasta din urmă la data de 21 septembrie 2005; pe cale de consecință s-a cerut obligarea pârâtelor la măsuri reparatorii pentru suprafața de 1,84 ha teren, situat în punctul „Puza” și „Cotul Jiului”, pe raza orașului Rovinari, trecut abuziv în proprietatea statului și ocupat de utilaje miniere.

În motivarea cererii, contestatorii au arătat că sunt persoane îndreptățite în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001 dar notificarea le-a fost respinsă în mod greșit, cu o motivare ce nu corespunde realității, în sensul că terenul solicitat făcând parte din extravilan, sunt incidente dispozițiile art. 8 din actul normativ menționat.

Prin sentința civilă nr. 52 din 17 februarie 2006, Tribunalul Gorj a respins contestația, reluând motivarea deciziei administrative în sensul neaplicării prevederilor Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentințe a fost respins, cu aceleași argumente, prin decizia civilă nr. 510 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii, susținând că instanțele au aplicat greșit prevederile art. 8, art. 10 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acest act normativ a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.

Intimata pârâtă C.E. Rovinari S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed.

Din actele și lucrările dosarului rezultă în mod cert, ca situație de fapt că:

- antecesorul reclamanților a fost proprietarul terenului în litigiu;

- suprafața de 1,84 ha a fost ocupată abuziv, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, de către pârâte iar în prezent nu poate fi restituită în natură, fiind ocupată de utilaje și instalații miniere.

În aceste condiții, soluția instanțelor de a considera, în temeiul unei împrejurări de altfel nedovedite, cu privire la categoria terenului, că reclamanților nu li se cuvin nici măsuri reparatorii în echivalent, nu numai că încalcă prevederile art. 1, art. 2, art. 8 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, dar ar goli practic de conținut și eficiență natura reparatorie a reglementării.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 313 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa ambele hotărâri și în fond va admite contestația.

Se va anula decizia administrativă atacată și se va constata că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții T.D.G. și T.D.I. împotriva deciziei civile nr. 510 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 52 din 17 februarie 2006 a Tribunalului Gorj și în fond:

Admite contestația formulată de reclamanți.

Anulează decizia nr. 15947 din 21 septembrie 2005 emisă de SC C.E. Rovinari S.A. și constată că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 pentru terenul de 1,84 ha situat în punctul „Puza” și în „Cotul Jiului” pe raza orașului Rovinari, în C.M.G.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2006.