Restitution claim fee exemption reinstated; appeal quashed and remanded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrării la data de 2 iulie 2004, reclamanții P.A.I.E., A.G. și A.N. au chemat în judecată pe intimata SC A. Puchenii Mari SA solicitând anularea dispoziției nr. 1 din 1 iulie 2004 emisă de intimată și restituirea în natură a imobilului situat în județul Prahova, astfel cum a fost solicitat prin notificarea nr. 403 din 12 februarie 2002.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defuncților E.C.A., M.D. și I.K., proprietarii moșiei „P.”, calitate în care au notificat unitatea deținătoare pentru restituirea imobilului, compus din aproximativ 12 ha teren, conac și dependințe, bunuri preluate de stat în baza Decretului nr. 83/1949.

După numeroase tergiversări, pârâta a emis decizia atacată prin care a respins notificarea reclamanților, justificat de opoziția creditorilor săi.

Reclamanții au criticat actul emis de pârâtă arătând că în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, poziția creditorilor societății în faliment nu are nici o relevanță, sens în care au învederat dispozițiile art. 1 lit. p) din normele metodologice de aplicare a legii.

Reclamanții au mai criticat actul atacat și sub aspectul greșitei acțiuni a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, dispoziție inaplicabilă speței, întrucât în cauză nu există nici una dintre ipotezele limitativ prevăzute de textul legal menționat.

Dimpotrivă, în raport de modalitatea de preluare a bunurilor, în baza unui act normativ ce contravenea Constituției României din anul 1948 ce recunoștea și garanta proprietatea, admițând exproprierea doar pentru cauze de utilitate publică cu justa și prealabila despăgubire, cerințe neîndeplinite în cauză, precum și față de situația actuală a bunurilor, care permite restituirea lor în natură, atât notificarea cât și, consecutiv, cererea în justiție, apar ca întemeiate, motiv pentru care au solicitat admiterea acțiunii introductive, astfel cum a fost modificată și completată.

Prin sentința civilă nr. 1100 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Prahova a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, invocate de aceste pârâte.

A fost admisă totodată și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtele SC A. Puchenii Mari SA prin lichidator judiciar, D.G.F.P. Prahova și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

A fost respinsă contestația modificată și completată formulată de reclamanți ca inadmisibilă.

Prima instanță a reținut în esență că, față de modalitatea de preluare a terenurilor, sunt aplicabile prevederile art. 39 din Legea nr. 18/1991, de care reclamanții ar fi trebuit să uzeze în scopul valorificării dreptului invocat.

Dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu cuprind în domeniul de reglementare și această categorie de bunuri care, dimpotrivă, prin dispozițiile art. 8 din lege a fost expres exceptată de la prevederile sale.

Nici cererea prin care reclamanții au solicitat restituirea în natură a conacului și dependințelor ce se găsesc pe terenul ce a aparținut antecesorilor lor, nu a fost găsită ca admisibilă, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada anulării actului de proprietate emis pe numele pârâtei, operațiune ce se poate realiza exclusiv în cadrul unei proceduri jurisdicționale speciale, distinctă de procedura Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamanți împotriva susmenționatei hotărâri a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 72 din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, instanța care a reținut incidența în cauză a obligației legale de timbraj, motiv pentru care, constatând neîndeplinită această obligație, a procedat în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, motivul unic al căii de atac fiind încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia atacată fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 55 din Legea nr. 1072001, modificate prin Legea nr. 247/2005.

În dezvoltarea căii de atac, reclamanții au arătat că față de obiectul acțiunii, contestația împotriva unui act administrativ emis în procedura Legii nr. 10/2001, nu erau aplicabile dispozițiile reținute de instanța de apel. Dimpotrivă o atare cerere este, în raport de prevederile art. 55 din legea specială, scutită de plata taxelor judiciare de timbru astfel încât, au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea apelului.

Recursul este fondat potrivit considerentelor ce succed.

Obiectul cererii introductive, act de sesizare al instanței îl constituie o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost republicată.

Potrivit art. 50 din lege (fost art. 55) „cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru”.

Prin urmare, față de dispoziția legală citată, derogatoriu de la dreptul comun reprezentat de prevederile Legii nr. 146/1997, se constată greșita aplicare a dispozițiilor acestui act normativ și, corelativ greșita nesoluționare a fondului apelului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis.

Va fi casată decizia atacată iar cauza trimisă aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții A.G., A.N. și P.R.I.E. împotriva deciziei nr. 72 din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia și trimite cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2006.