Taxability of severance compensation under Decree 389/1972 and application of agricultural pension fund contributions

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, în urma declinării la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta SC J.T.I. SA România a solicitat anularea procesului-verbal de control nr. 472 din 13 decembrie 2000 întocmit de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a municipiului București, exonerarea de plata debitelor reținute și restituirea contribuției de asigurări sociale pentru plățile compensatorii și a contribuției către Fondul de Pensii și Asigurări Sociale ale Agricultorilor, considerate plăți nedatorate.

În esență, reclamanta a arătat că, prin actul de control, s-a reținut greșit ca fiind limitativă lista drepturilor exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale.

A mai susținut că nu datorează nici o sumă Fondului de Pensii și Asigurări Sociale ale Agricultorilor, conform adresei nr. 6228/2000 eliberată de Ministerul Agriculturii și Alimentației, de care instanța nu a ținut cont.

Curtea de Apel București s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 481 din 30 aprilie 2002, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că suma imputată și plătită de reclamantă, cu titlu de CA.S. și majorările de întârziere aferente, a fost legal achitată, deoarece contribuția pentru asigurări sociale se datorează și pentru sumele reprezentând plăți compensatorii întrucât, în cauză, nu este aplicabilă H.G. nr. 389/1992, cu privire la contribuția pentru asigurările de stat, ci H.G. nr. 838/1995 privind condițiile pentru acordarea compensațiilor, care nu se supun impozitului pe salariile acordate salariaților disponibilizați cu ocazia restructurării agenților economici cu capital majoritar privat.

Instanța a mai reținut că întrucât reclamanta nu a achitat C.A.S. - ul pentru sumele reprezentând plăți compensatorii, nu putea beneficia de reducerile prevăzute de O.U.G. nr. 2/1999, aceste plăți compensatorii trebuind să se fi plătit înainte de desfacerea contractului de muncă, în perioada preavizului de concediere.

În ceea ce privește contribuția la Fondul pentru Agricultură, privind Fondul de Pensii al Agricultorilor, instanța a stabilit că se datorează în raport cu obiectul de activitate al societății și anume, acela de producere a țigaretelor, potrivit procesului-verbal de control.

Împotriva sentinței astfel pronunțate, a declarat recurs reclamanta SC J.T.I SA, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța, în mod greșit, nu a ținut cont, că baza legală pentru neplata C.A.S. - ului o constituie H.G. nr. 389/1972 art. 2, potrivit căreia pentru drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă nu se datorează C.A.S.

Totodată, în mod greșit instanța a stabilit că nu-i pot fi aplicabile facilitățile conferite al O.G. nr. 2/1999, întrucât a respectat prevederile impuse de acest act normativ, astfel cum rezultă fără echivoc din raportul de expertiză dispus în cauză.

Cu privire la contribuția pentru Fondul de Asigurări Sociale și Pensie pentru Agricultori, recurenta a susținut că instanța, în mod neîntemeiat, nu a luat în considerarea adresa 6228/2000 emisă de Ministerul Agriculturii și Alimentației – Direcția Generală de Resurse și Politică Alimentară, care a fost dată în baza instrucțiunilor comune M.M.P.S și Ministerului Finanțelor, emise potrivit dispozițiilor H.G. nr. 3/1997.

Curtea, verificând cauza în lumina dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cele ce urmează.

Problema în discuție este de a se stabili dacă sumele precizate în actul de control și ulterior achitate, reprezentând C.A.S. și majorări de întârziere aferente, precum și contribuția la Fondul de Pensii pentru Agricultori sunt sau nu legal datorate.

Cu privire la neplata C.A.S. - ului, pentru cele 6 salarii achitate cu titlu de plăți compensatorii salariaților disponibilizați, Curtea constată că, în speță, sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale, care precizează la art. 2: „Contribuția pentru asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractului de muncă”.

În acest sens, sunt și Precizările comune ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor nr. 947/MF/181679 din 10 iulie 1992.

În mod neîntemeiat, instanța de fond a susținut că pentru ca plățile compensatorii acordate salariaților disponibilizați să fie scutite de plata C.A.S. - ului, trebuia ca înaintea desfacerii contractului de muncă, sumele acordate să fi fost înscrise în carnetul de muncă, întrucât există în acest sens dovezi la dosar, iar legarea înscrierii în carnetul de muncă a plăților compensatorii de anterioritate efectuării acestora, nu rezultă implicit sau explicit din textul legii.

În consecință, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța va verifica în ce cuantum au fost achitate sumele solicitate, dacă actualizarea sumei totale la rata inflației s-a făcut corect, conform actelor doveditoare și ce sumă se datorează cu acest titlu, precum și stabilirea perioadelor pentru care trebuie acordată.

Cu privire la Fondul de Pensii al Agricultorilor se reține că potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 3/1997, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor au emis instrucțiuni privind modul de calcul și virare a sumelor datorate pentru Fondul de Pensii și Asigurări Sociale ale Agricultorilor.

Față de cele de mai sus urmează ca instanța de fond să solicite și avizul Ministerului Finanțelor, astfel încât cu ocazia rejudecării fondului să se aibă în vedere ambele avize.

Instanța va avea în vedere și se va pronunța și cu privire la aplicabilitatea în cauză a Ordonanței nr. 113 din 30 august 1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC J.T.I. SA, împotriva sentinței civile nr. 481 din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.