Property recovery claim: appeal quashed and case remanded due to undetermined ownership and procedural standing

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 487 din 16 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatorii P.D.D. și A.P.O., a fost dispusă anularea deciziei nr. 498 din 7 februarie 2005, emisă de intimatul Ministerul Administrației și Internelor, în baza Legii nr. 10/2001 și a fost obligat acesta să le lase contestatorilor, în deplină proprietate, imobilul situat în comuna Ghimpați, județul Giurgiu, compus din teren în suprafață de 15.600 mp și construcție.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că a fost făcută dovada calității contestatorilor de succesori ai defuncților A.C.P., P.A.I.L. și P.E., care au avut în proprietate imobilul preluat abuziv de stat și care este ocupat de Garda de intervenție nr. 3, din cadrul Grupului de Pompieri „Vlașca”.

Apelul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1653/A din 16 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că imobilul ce formează obiectul litigiului face parte din moșiile C. și C., județul Giurgiu și a fost proprietatea defunctului C. Paichide, reprezentând conacul moșiei C.; că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al autorilor contestatorilor cu privire la acest imobil; că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 83/1949; că, în prezent, imobilul constituie sediul unei unități de pompieri, care desfășoară o activitate de interes public, la data soluționării cauzei fiind aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, foștii proprietari putând beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent și că, în mod greșit s-a reținut că A.G., autoarea contestatorului P.D.D. a fost proprietara imobilului revendicat.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care, casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul litigiului și întinderea acestui drept.

Prin contestația formulată, contestatorii au susținut că sunt moștenitorii defunctelor P.E., E.P. și A.G., iar instanța de fond a reținut că aceștia sunt succesorii defuncților A.C.P., P.A.I.L. și P.E., în timp ce instanța de apel a stabilit că aceeași contestatori sunt succesorii defunctei A.G.

Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 85 din 22 martie 1926, depusă în copie la dosar (filele 32-37), în care nu este menționată instanța care a pronunțat-o, numitei A.G. i-a fost atribuit, cu ocazia partajului succesoral, doar un lot din întreaga masă succesorală, iar din extrasul, copie, din tabloul de proprietăți expropriate prin Decretul MAN din 2 martie 1949 (fila 38) rezultă că exproprierea nu s-a referit doar A.G., căreia i-a fost expropriată suprafața de 50 ha, ci și la E.V.M., ce nu se pretinde a fi autoarea reclamanților de la care, au fost expropriate „conace”.

Date fiind aceste neconcordanțe se impunea completarea probei cu înscrisuri și cu expertiză tehnică, pentru a fi individualizat imobilul ce formează obiectul litigiului (vecinătăți, compunere), în raport de actele de proprietate și pe baza măsurătorilor ce vor fi efectuate de către expertul tehnic.

În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.

Având în vedere faptul că motivul ce determină casarea deciziei vizează însăși calitatea procesuală activă a contestatorilor, urmează a fi analizate, cu ocazia rejudecării, celelalte critici formulate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 1653 A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2006.