Reprivatization of property confiscated under an unpublished decree: in natura restitution of land despite current public use

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie 2003, la Tribunalul Arad, reclamanții C.I.T., H.F. și S.M. au chemat în judecată primarul orașului Curtici, solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie anulate dispozițiile nr. 698/2002 și 699/2002 emise de pârât, să se constate că imobilul situat în orașul Curtici compus din teren în suprafață de 2 ha și construcțiile aflate pe teren a fost preluat de stat în mod abuziv, fără titlu și în consecință să se dispună restituirea în natură a imobilelor, cu efectuarea cuvenitelor modificări în cărțile funciare.

În cuprinsul acțiunii reclamanții au arătat că sunt nepoți de frate ai fostului proprietar S.I. de la care imobilul, casă, curte și grădină, a fost preluat de stat, în mod abuziv, în baza Decretului nr. 102/1953 (care nu a fost publicat). Răspunzând notificării trimise de reclamanți, primarul orașului Curtici a emis dispozițiile nr. 698 și 699 din 2 decembrie 2002, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură atât cu privire la imobilul folosit de grădinița din oraș cât și cu privire la terenul pe care este amenajată piața agroalimentară a localității, propunându-se măsuri reparatorii în echivalent.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr. 456 din 9 iulie 2003, a admis în parte acțiunea (contestația), a constatat că imobilul (teren în suprafață de 2 ha și construcție) înscris în C.F. Curtici a fost preluat fără titlu de către Statul Român și a anulat în parte dispoziția nr. 699/2002 emisă de pârât în sensul că în locul propunerii de despăgubiri bănești s-a dispus restituirea în natură a trei parcele de teren (1838 mp, 979 mp și 779 mp). Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de anulare a dispoziției nr. 698/2002 emisă de pârât și celelalte capete de cerere privind restituirea în natură și de obligarea pârâtului la despăgubiri bănești.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1203 din 31 mai 2004, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în parte sentința Tribunalului Arad în sensul că a obligat pârâtul să trimită Prefecturii Arad notificările însoțite de documentațiile depuse de reclamanți pentru ca prefectura să se pronunțe asupra cererii de despăgubiri bănești pentru terenurile care nu au fost restituite în natură. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute, iar apelul declarat de orașul Curtici, prin primar, a fost respins ca nefondat.

Hotărând astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că imobilul a fost preluat de stat fără un titlu valabil, dar construcția (cu terenul aferent) folosită în prezent ca grădiniță nu poate fi restituită în natură, deoarece este ocupată de o unitate bugetară din învățământ, iar, pe de altă parte nici celelalte suprafețe de teren nu pot fi restituite în natură.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs orașul Curtici, prin primar, și cei trei reclamanți.

Prin recursul declarat de orașul Curtici s-a susținut că reclamanții sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin echivalent, cu excepția celor trei parcele de teren pe care, în mod corect, prima instanță le-a restituit în natură.

Referitor la primul recurs se constată că decizia curții de apel a fost comunicată Primăriei Curtici la 6 iulie 2004 (fila 111 din dosarul instanței de apel).

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

În cauză, orașul Curtici, prin primar, a expediat recursul, prin poștă (fila 9 din dosarul instanței de recurs), la 30 iulie 2004, după expirarea termenului prevăzut prin dispozițiile art. 301 C. proc. civ., așa încât acest recurs va fi respins ca tardiv declarat.

Cei trei reclamanți, prin recursul declarat, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., au susținut că:

- este nelegală soluția instanței de apel de respingere a cererii de restituire în natură a construcției cu destinația de grădiniță și a terenului aferent acesteia în suprafață de 3124 mp;

- instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1, art. 2, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 prin respingerea cererii de restituire în natură în ce privește celelalte suprafețe de teren aflate în litigiu;

- instanța de apel a ignorat raportul de expertiză tehnică judiciară administrat în cauză în concluziile căruia s-a precizat că este posibilă restituirea în natură a suprafețelor de teren ce nu au fost atribuite pentru construirea de locuințe.

Recursul declarat de reclamanți este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

În sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial.

Potrivit art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Din actele dosarului rezultă că imobilul ce face obiectul litigiului, casă de locuit, curte și grădină, a fost preluat de la fostul proprietar S.I., în baza Decretului nr. 102/1953, act normativ care, la data preluării nu a fost publicat în Buletinul Oficial. În atare situație, în înțelesul Legii nr. 10/2001, preluarea a fost abuzivă.

Întrucât preluarea s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, foștii proprietari își păstrează, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, calitatea de proprietari avută la data preluării. Cum reclamanții au calitatea de nepoți de frate ai fostului proprietar decedat și moștenitori ai acestuia, ei sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001.

După preluarea imobilului, statul și-a intabulat dreptul de proprietate în anul 1958, iar în anul 1964 au intervenit modificări în situația de carte funciară în sensul unor dezmembrări. Construcția care avea destinația de locuință a fost folosită, în ultimii ani, ca grădiniță a localității Curtici.

Pentru identificarea imobilului, reclamanții au depus la dosar două rapoarte de expertiză tehnică, întocmite extrajudiciar (filele 14-16, 17-18 și 31-34 din dosarul primei instanțe). La cererea Primăriei Curtici a fost, de asemenea, întocmit un raport de expertiză tehnică extrajudiciară (filele 19-21 din dosarul primei instanțe).

Instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie, care a fost întocmită de expertul Iacob Iosif (filele 75-91 din dosarul instanței de apel) și prin care au fost identificate toate parcelele de teren cu precizarea datelor înscrise în cartea funciară.

Judecata prezentului litigiu a fost suspendată la data de 21 noiembrie 2005, în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, până la soluționarea unui alt litigiu, între părți, cu privire la construcția cu destinația de locuință. Procesul a fost repus pe rol la data de 27 iunie 2006, la cererea reclamanților, care au depus la dosar hotărârile judecătorești pronunțate în celălalt litigiu.

Astfel, prin sentința civilă nr. 268 din 6 martie 2006 a Tribunalului Arad a fost admisă acțiunea formulată de cei trei reclamanți în contradictoriu cu Primăria orașului Curtici și cu primarul acestui oraș, a fost anulată dispoziția nr. 698 din 2 decembrie emisă de primarul orașului Curtici și a fost obligată Primăria orașului Curtici să restituie reclamanților în natură imobilul situat în Curtici, înscris în C.F. Curtici, nr. top. 347/1/b/2/2/1/2 compus din intravilan și construit cu destinația de grădiniță. Tribunalul a dispus, prin sentință, ca Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1142/R din 15 mai 2006, a admis recursul declarat de primarul orașului Curtici și în consecință a modificat în parte sentința civilă nr. 268/2006 a Tribunalului Arad în sensul că a obligat pe cei trei reclamanți să mențină afectațiunea avută în prezent de imobilul situat în Curtici, înscris în C.F., nr. top 347/1/b/2/2/1/2 aceea de grădiniță pe o perioadă de până la 5 ani, conform art. 16 din Legea nr. 247/2005. Decizia curții de apel este irevocabilă.

Ținând seama de sentință civilă nr. 268/2006 a Tribunalului Arad, așa cum a rămas irevocabilă, urmează să fie admis recursul reclamanților și să fie modificate hotărârile pronunțate de prima instanță și de instanța de recurs în sensul că va fi respinsă ca rămasă fără obiect cererea de restituire în natură a imobilului cu destinația de grădiniță.

Cu privire la restul suprafeței de teren, așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul I.I., folosită în prezent ca piață agroalimentară a orașului, se va dispune, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură. În acest sens vor fi modificate hotărârile pronunțate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca tardiv declarat recursul orașului Curtici, prin primar, împotriva deciziei nr. 1203 din 31 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Admite recursul declarat de reclamanții C.I.T., H.F. și S.M. și modifică decizia nr. 1203/2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, și sentința nr. 456 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Arad, secția civilă, în sensul că:

- respinge ca rămasă fără obiect cererea de restituire în natură a imobilului situat în Curtici, înscris în C.F. nr. top. 347/1/b/2/2/1/2;

- dispune restituirea în natură către reclamanți a următoarelor imobile înscrise în C.F. Curtici:

· nr.top. 347/1/b/1/2/1 = 2140 mp

· nr.top 347/1/b/2/2/1/1 = 1639 mp

· nr.top. 347/1/b/2/1 = 200 mp

· nr.top 347/1/b/2/2/1/3 = 509 mp

· nr.top 347/1/C/1 = 1326 mp

· nr.top 349/a/1 = 514 mp

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2006.