In-kind restitution of nationalized property; sufficiency of pre-judicial notification to authorities under Law No. 10/2001

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 octombrie 2002, la Tribunalul București, reclamanta M.S. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA București solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligată pârâta să-i predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, teren și construcție, situat în București.

În cuprinsul acțiunii reclamanta a arătat că a fost instituită legatară universală de către foștii proprietari ai imobilului și că imobilul a fost preluat de stat, în mod abuziv, în baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950.

Reclamanta a mai arătat, în acțiune, că a trimis notificare, în temeiul Legii nr. 10/2001, atât la Primăria Municipiului București cât și la RA A.P.P.S. București solicitând măsuri reparatorii constând în restituirea imobilului în natură, dar nu a primit răspuns la notificare.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale art. 480 C. civ.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1039 din 11 noiembrie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și în consecință a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. a fost respinsă ca inadmisibilă.

Hotărând astfel, tribunalul a reținut că pârâta, deși este deținătoarea imobilului aflat în litigiu, nu a fost notificată conform Legii nr. 10/2001, iar, pe de ală parte, reclamanta nu a dovedit că a parcurs procedura prealabilă reglementată prin legea respectivă.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 820 din 11 mai 2004, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, cu aceeași motivare dezvoltată și prin considerentele sentinței, menținând, în plus, că, după adoptarea Legii nr. 10/2001, reclamanta nu mai poate alege procedura dreptului comun prevăzută de Codul civil.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 C. proc. civ., a susținut că:

- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin aceea că nu a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii;

- curtea de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut când a soluționat cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei dispoziții motivate prin care să fie soluționată solicitarea de restituire în natură a imobilului;

- decizia conține motive străine de natura pricinii deoarece instanța a apreciat că s-a solicitat doar emiterea deciziei motivate de restituire a imobilului, deși, în realitate, scopul acțiunii a fost ca reclamanta să reintre în stăpânirea imobilului;

- decizia a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, deoarece pârâta, care are legitimare procesuală pasivă, trebuie să se pronunțe asupra notificărilor trimise de reclamantă, iar respingerea ca inadmisibil al capătului de cerere privind revendicarea contravine dispozițiilor art. 21 din Constituția României;

Ulterior declarării recursului, reclamanta a decedat, fiind introdusă în cauză moștenitoarea G.D.A.

Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Adresându-se justiției, reclamanta a precizat, atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin precizarea acțiunii (fila 15), că își întemeiată acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Este adevărat că, în cererea de chemare în judecată s-a menționat și art. 480 C. civ., care definește proprietatea, dar acțiunea în restituirea imobilelor în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 reprezintă o acțiune în revendicare specială, asemănătoare acțiunii în revendicare de drept comun. Acesta este, deși, cadrul juridic, precizat de reclamantă, în care instanțele erau obligate să soluționeze pricina.

Ținând seama de dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamanta a comunicat notificare atât Primăriei Municipiului București cât și RA A.P.P.S. solicitând restituirea în natură a imobilului, construcție și teren (filele 31-32 din dosarul primei instanțe).

Conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată, face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut pentru notificare chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul. Pe baza acestor dispoziții legale, persoanele juridice notificate aveau obligația să comunice notificarea și actele doveditoare anexate acesteia pârâtei SC C. SA București care este, neîndoielnic, persoana juridică deținătoare a imobilului. De altfel, în precizarea la acțiune reclamanta a arătat că a notificat și unitatea deținătoare.

Având în vedere prevederile art. 21-25 din Legea nr. 10/2001, reclamanta și-a respectat obligațiile legale privitoare la îndeplinirea procedurii prealabile, așa încât atât prima instanță cât și instanța de apel au motivat greșit că pârâta SC C. SA nu are calitate procesuală pasivă și au respins, fără temei legal, cu această motivare, acțiunea.

Unitatea deținătoare a imobilului, pârâta în prezentul litigiu, avea obligația de a se pronunța, în termenul prevăzut de lege, prin decizie motivată, asupra cererii de restituire în natură a imobilului, obligație pe care nu a respectat-o. Prin urmare, instanțele aveau datoria să cerceteze fondul procesului.

Întrucât instanțele au rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, urmează să fie admis recursul declarat, să fie casată decizia recurată precum și sentința primei instanțe și să fie trimisă cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta M.S., continuat de succesoarea acesteia G.D.A.

Casează decizia nr. 820 din 11 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și sentința nr. 1039 din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și trimite cauza spre soluționare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2006.