Pensioner's pension recalculation and damages claim rejected; administrative pension decision upheld.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.G. a chemat în judecată Direcția Muncii și Solidarității Sociale Constanța, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei sale de pensionare pentru limită de vârstă și muncă depusă nr. 235411 din 14 noiembrie 2000 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care să fie cuprinse toate drepturile prevăzute de lege și care nu i-au fost acordate. Totodată a solicitat și obligarea Direcției Muncii și Solidarității Sociale Constanța de a-i acorda:

- daune de întârziere de câte 100.000 lei pe zi de la data introducerii acțiunii, până la emiterea unei noi decizii corecte;

- diferența dintre pensia diminuată primită și pensia corect calculată;

- diferența de 12% și 15% la 25% ce reprezintă spor de vechime;

- procentul prevăzut de lege pentru pensia suplimentară de 48% și nu de 14,4% cât i s-a acordat;

- daune morale de 36.850.000 lei și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la baza de calcul a pensiei nu i s-a acordat sporul de vechime de 25%, astfel cum este reglementat de art. 104 din Legea nr. 3/1977, modificată prin Legea nr. 49/1992.

A mai arătat și că la pensia suplimentară, i s-a acordat un procent de 14,4%, ori contribuția la asigurările sociale era de 16%, conform Legii nr. 3/1977, la care se adaugă un spor de 200% potrivit noilor reglementări în materie. De asemenea, nici anii avuți în vedere pentru stabilirea bazei de calcul nu corespund dispozițiilor legale, întrucât el are o vechime de 36 de ani, în loc de 31 ani, câți au fost avuți în vedere.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 104/CA din 18 iulie 2002, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, reținând că pensia acestuia a fost corect determinată și calculată.

Referitor la reactualizarea pensiei, instanța a reținut că cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât legislația privind asigurările sociale prevede modalitățile de majorare a sumelor calculate ca pensie, majorările datorându-se exclusiv compensărilor, indexărilor și recorelărilor prevăzute de legiuitor.

În raport de această soluție, instanța a respins ca nefondate și celelalte capete de cerere.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs T.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că referirea instanței potrivit căreia pensiile se majorează cu indexări și compensări este inexactă, întrucât prin această metodă valoarea pensiei se diminuează.

O majorare reală a pensiei ar exista în momentul când aceasta ar fi mai mare decât coeficientul de rată a inflației lunare.

A mai susținut că pensia reprezintă un procent din salariu la o anumită dată, iar această valoare nu poate fi modificată decât printr-o lege organică.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin decizia nr. 235411 din 14 noiembrie 2000 emisă de Oficiul Pensii de Stat din cadrul Direcției Muncii și Solidarității Sociale Constanța, numitului T.G. i s-a stabilit o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în cuantum de 1.182.760 lei. Contestația formulată împotriva deciziei de pensionare menționată mai sus a fost respinsă de Comisia Județeană de Pensii prin decizia nr. 762 din 28 decembrie 2000, decizia de pensionare fiind menținută ca temeinică și legală.

La stabilirea drepturilor de pensie a fost luată în calcul perioada cuprinsă între 15 aprilie 1985 – 15 aprilie 1990, respectiv 5 ani, din ultimii 10 ani de activitate.

Într-adevăr, potrivit art. 1 din H.G. nr. 565/1996, calculul drepturilor de pensie se va realiza avându-se în vedere din ultimii 10 ani de activitate, 5 ani lucrați consecutiv.

În acest sens au procedat și experții care au întocmit cele trei rapoarte de expertiză în cauză și care, cu privire la stabilirea bazei de calcul a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, au confirmat ca fiind corectă perioada de activitate aleasă, conform H.G. nr. 565/1996 – primii 5 ani, din ultimii 10 ani de activitate neîntreruptă.

Referitor la pensia suplimentară, aceasta a fost calculată corect, conform dispozițiilor art. 64-65 din Legea nr. 3/1977, cu modificările ulterioare, pe baza anilor de contribuție, sporul de vechime primit de recurentul-reclamant fiind cel legal.

Media salariului rezultată și folosită ca bază de calcul pentru determinarea cuantumului pensiei, conform deciziei nr. 235411 din 14 noiembrie 2000, în sumă de 3848, este corectă, din actele dosarului rezultând că a fost însușită și de recurent, însă acesta pretinde ca pensia stabilită să fie actualizată în raport cu rata inflației.

Or, legislația pensiilor de asigurări sociale în vigoare prevede ca modalități de majorare a cuantumului pensiei compensările, indexările și recorelările stabilite prin hotărâri de guvern, astfel că orice raportare a cuantumului pensiei individuale la cursul valutar sau la indicii de inflație nu are suport legal.

În consecință, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, recursul declarat de T.G. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

İN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.G. împotriva sentinței civile nr. 104/CA din 18 iulie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.