Public domain administration’s action to annul land title certificate rejected as time-barred, appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Administrative and Fiscal Section) dismissed as unfounded the appeal (recurs) brought by the Public Domain Administration of sector 2 Bucharest, thereby upholding the Bucharest Court of Appeal’s civil sentence no. 641 of 18 June 2002, which had rejected as time-barred the administration’s action to annul a property title certificate (seria M.03 no. 4138 of 20 May 1998) issued by the Ministry of Industry and Resources for land on Dimitrie Pompei Street alleged to be public domain. The dispute concerned the administrative-law challenge to an individual administrative act; the decisive legal basis was Article 5 of Law no. 29/1990, which sets a peremptory one-year limitation (term de decădere) for filing an administrative action, running, for third parties, from the date the act was entered in the land registry (23 June 1998), so that the action filed on 28 November 2001 was late; the court rejected the argument that claims of absolute nullity for public-domain land are imprescriptible, holding that administrative actions may only be brought within the statutory time limits.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 29/1990; Public domain administration’s action to annul land title certificate rejected as time-barred, appeal dismissed: Potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, în toate cazurile, introducerea cererii la instanța de contencios administrativ nu se va putea face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Administrația Domeniului Public sector 2 a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 4138 din 20 mai 1998, de Ministerul Industriei și Resurselor, pentru terenul situat în București.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 1 și 3 din H.G. nr. 834/1991, întrucât a inclus terenul, din str. Dimitrie Pompei, în patrimoniul societății, deși acesta constituie domeniul public.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 641 din 18 iunie 2002, a respins acțiunea, ca tardiv formulată; totodată, a respins excepția de inadmisibilitate privind calitatea procesuală activă a reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act administrativ de autoritate individual, care nu se comunică decât persoanelor vizate de act, astfel că pentru reclamantă, termenul de 1 an, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, curge de la data când a luat cunoștință de acesta.
În cauză, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 4138 a fost înregistrat în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei sectorului 2, sub nr. 9443, la 23 iunie 1998, astfel că aceasta este data când se presupune că toate persoanele interesate au luat cunoștință de act.
Or, acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria sectorului 2, la data de 28 noiembrie 2001 (dosar nr. 14326/2001), deci, peste termenul de 1 an prevăzut de lege, astfel că este tardivă.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Domeniului Public sector 2, susținând, în esență, că acțiunea sa este imprescriptibilă, întrucât se invocă nulitatea absolută a unui titlu de proprietate, emis asupra unui teren ce constituie domeniu public.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, în toate cazurile, introducerea cererii la instanța de contencios administrativ nu se va putea face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Termenul de 1 an este un termen limită, un termen de decădere, astfel că peste acest termen reclamantul nu mai poate pretinde anularea actului administrativ.
În cauză, în raport de data când a fost trecut certificatul de atestare a dreptului de proprietate în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei sectorului 2, respectiv 23 iunie 1998, dată la care se presupune că toate persoanele interesate au luat cunoștință de acesta, dată necontestată de reclamantă, precum și de data la care a fost sesizată instanța, adică 28 noiembrie 2001, în mod corect s-a reținut că, acțiunea este tardivă și, deci, nu poate fi primită.
În raport de cele menționate, motivul de casare, invocat de reclamantă, este nefondat întrucât, în contencios administrativ, acțiunea poate fi exercitată numai în termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, așa cum corect a reținut prima instanță.
În consecință, recursul este nefondat și urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
İN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de Administrația Domeniului Public al sectorului 2 București, împotriva sentinței civile nr. 641 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.