Eligibility for compensation of ethnically displaced persons under Emergency Ordinance No. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appeal filed by the county pension house, thereby affirming the appellate court's decision that ordered the payment of compensation. The dispute concerned the denial of entitlements under Government Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000), with the claimant challenging a decision that rejected her status as an ethnically displaced person during the period December 1941 to August 1944. The court found the lower instance’s reasoning legally sound and factually supported, noting that the claimant’s status as a displaced person was subsequently confirmed by the pension house itself in July 2002; consequently, the pension house was obligated to grant the corresponding benefits based on the established right to compensation for victims of past communist crimes, specifically those displaced for ethnic reasons under Decree-Law No. 3438/1940.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for compensation of ethnically displaced persons under Emergency Ordinance No. 105/1999: La termenul de astăzi, recurenta a depus hotărârea nr. 19 din 8 iulie 2002, emisă de aceiași comisie, prin care i s-a recunoscut reclamantei, calitatea de strămutat din motive etnice, în perioada 27 iunie 1942 – 23 martie 1943, din localitatea de domiciliu, acordându-i drepturile corespunzătoare, începând cu 1 iunie 2002.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 63 pronunțată la data de 21 mai 2002, în dosarul nr. 3401/2002, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta K.E., împotriva Casei Județene de Pensii Dâmbovița și a anulat hotărârea nr. 5 din 16 ianuarie 2003, emisă de aceasta, obligând-o pe pârâtă să acorde reclamantei, drepturile corespunzătoare calității de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamanta, în perioada 1 decembrie 1941 – 23 august 1944, a fost strămutată din orașul Galați, localitate de domiciliu, în orașul Ploiești, potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 3438/1940, privind reglementarea situației evreilor din învățământ.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, care a susținut, în esență, că hotărârea nr. 5 din 16 ianuarie 2002 este legală și temeinică, pentru că reclamanta nu depusese actele doveditoare la Comisia de aplicare a O.G. nr. 105/1999.
La termenul de astăzi, recurenta a depus hotărârea nr. 19 din 8 iulie 2002, emisă de aceiași comisie, prin care i s-a recunoscut reclamantei, calitatea de strămutat din motive etnice, în perioada 27 iunie 1942 – 23 martie 1943, din localitatea de domiciliu, acordându-i drepturile corespunzătoare, începând cu 1 iunie 2002.
Recursul este nefondat.
Având în vedere probele dosarului, rezultă că instanța de fond a reținut în mod temeinic că reclamanta are calitatea de strămutat din localitatea de domiciliu, din motive etnice, obligând-o pe pârâtă să-i acorde acesteia, drepturile corespunzătoare.
De altfel, această calitate a fost recunoscută de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, prin hotărârea nr. 19 din 8 iulie 2002.
Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 63 din 21 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.