Robbery vs. theft classification: sentencing individualization and recidivism in post-break-in violence offenses

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 591 din 17 mai 2006, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatului P.A. la 7 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 27 decembrie 2005 până la 17 mai 2006.

A luat act că partea vătămată E.G. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență următoarea situație:

La data de 27 decembrie 2005 inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, sustrăgând bunuri, iar când a fost surprins de partea vătămată a exercitat asupra acesteia violențe pentru a-și asigura scăparea.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, arătând că nu a avut decât intenția de a fura și nu de a exercita violențe asupra victimei.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului cauzei, a constatat că apelul este nefondat, acesta fiind respins ca atare.

Curtea a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, surprins fiind în timp ce încerca să sustragă bunuri din locuința părții vătămate, a exercitat violențe asupra acesteia cu scopul de a-și asigura scăparea.

Și împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.

Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul său, a solicitat instanței că dând o mai largă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în cauză, să reducă cuantumul pedepsei aplicate.

Curtea, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că din probele administrate în cauză atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată rezultă că starea de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.

Curtea reține că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare, fiind în măsură a răspunde cerințelor unei individualizări eficiente și juste raportate la criteriile concrete privind fapta și persoana făptuitorului, constatându-se că la dozarea pedepsei au fost avute în vedere atât împrejurările în care s-a comis fapta, dar și date referitoare la persoana inculpatului, care este recidivist, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Reținând că în cauză nu își găsesc aplicarea motivele de casare invocate de recurent, sau alte prevederi ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului, ca nefundat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 491 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 decembrie 2005 la 23 august 2006.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2006.