Attempted robbery conviction upheld where erroneous entry defense contradicted by evidence of violent resistance and chemical agent use

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 428 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații:

- N.N. și

- R.A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare fiecare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului N.N., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 12 septembrie 2005, la zi.

S-a luat act că inculpatul R.A. este arestat în altă cauză și că partea vătămată T.I. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 500 lei (RON), onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:În ziua de 12 septembrie 2005, inculpații au pătruns fără drept în locuința părții vătămate T.I., cu scopul de a sustrage bunuri.

În timp ce inculpații se aflau în locuință, au fost surprinși de partea vătămată și familia sa. Partea vătămată l-a lovit pe inculpatul N.N. cu pumnul în piept, moment în care inculpatul R.A. i-a pulverizat spray în față, cei doi făptuitori reușind, astfel, să fugă. Imediat după săvârșirea faptei, inculpatul N.N. a fost prins de martorii alertați de strigătele părții vătămate.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de percheziție domiciliară, proces-verbal de recunoaștere, planșe fotografice, declarațiile martorilor Z.C.I.V., Z.I., F.M., F.N., R.M., declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel București, secția penală, prin decizia penală nr. 483 din 21 iunie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, menținând starea de arest a inculpatului N.N. și deducând, la zi, prevenția acestuia.

S-a luat act că inculpatul R.A. este arestat în altă cauză.

Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului R.A. fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații N.N. și R.A., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Inculpații au susținut că au intrat din eroare în locuința părții vătămate, ei căutând, în realitate, o prostituată pe nume B.L. Au mai susținut că nu au folosit spray-ul paralizant, recipientul fiind gol, iar partea vătămată a fost obligată de organele de cercetare penală să declare împotriva lor.

Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile inculpaților, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor.

Pe parcursul procesului penal, inculpații au adoptat mai multe versiuni ale susținerii pe care au făcut-o, aceea de negare a săvârșirii tentativei la infracțiunea de tâlhărie, ceea ce demonstrează încercarea lor de a se sustrage răspunderii penale.

Explicațiile oferite, privind eroarea în care s-au aflat cu privire la locatarul apartamentului în care au pătruns fără drept, sunt puerile și contrazise de probele administrate în cauză cu privire la atitudinea violentă pe care cei doi au avut-o la apariția părții vătămate.

Pretinsa persoană căutată de cei doi inculpați a fost denumită în mod diferit de aceștia, în timpul procesului penal, identitatea sa ambiguă (R., L., B.L.) și profesia dezvăluită la un moment dat (prostituată), dovedind tentativa lor de construire a unui alibi care să fie greu de verificat de organele de cercetare penală.

Toate aceste apărări au fost corect înlăturate de instanțele de judecată, fiind contrazise de susținerea părții vătămate care l-a acuzat pe inculpatul R.A. că i-a pulverizat spray în față pentru a-și asigura sieși partenerului său fuga de la locul faptei, precum și de declarațiile martorilor V.N. și Z.I. care fie au fost prezenți la momentul agresării părții vătămate, fie au văzut-o pe aceasta cu ochii iritați de folosirea spray-ului cu efect lacrimogen.

Partea vătămată a realizat corect intenția cu care inculpații au pătruns în locuința sa – aceea de a sustragere bunuri, și a strigat „hoții”, fiind auzită de martorii Z.C.I.V. și Z.I., F.M., primii doi fiind și cei care l-au prins și imobilizat pe inculpatul N.N.

Așa fiind, Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpaților, critica formulată de aceștia cu privire la greșita lor condamnare fiind nefondată.

În consecință, Curtea va respinge recursurile declarate de inculpați ca nefondate.

Timpul arestării preventive a inculpatului N.N. va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 12 septembrie 2005, la zi.

Curtea constată că inculpatul R.A. este arestat în altă cauză.

Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.N. și R.A. împotriva deciziei penale nr. 483/ A din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.N., timpul arestării preventive de la 12 septembrie 2005 la 26 septembrie 2006.

Constată că inculpatul R.A. este arestat în altă cauză.

Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2006.