Refugee compensation status for individuals born during parental displacement under Law No. 189/2000
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the lower court’s judgment that recognized the claimant’s status as a beneficiary of refugee rights under Law No. 189/2000 and ordered the payment of entitlements. The dispute concerned the interpretation of Article 1, lit. c) of Law No. 189/2000, specifically whether a child born in 1942 within a locality where their parents were refugees due to the occupation of Northern Transylvania qualified for compensation, despite the appellant’s argument that the child did not exist at the time of the original displacement and that subsequent legislative amendments did not cover such cases. The Court held that the claimant’s right was derived from the protection afforded to the child from conception under Article 7, paragraph (2) of Law No. 31/1954, thereby confirming that the lower court’s application of the refugee compensation statute was lawful, well-founded, and equitable.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 31/1954; Refugee compensation status for individuals born during parental displacement under Law No. 189/2000: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că situația reclamantei nu este prevăzută de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că la data strămutării nefiind născută, nu avea domiciliu de unde să fie strămutată. Totodată, recurenta a arătat că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările aduse prin H.G. nr. 127/2002, nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada în care părinții lor au fost strămutați sau refugiați.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 10 decembrie 2002, reclamanta B.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 5263 din 11 noiembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută la 7 noiembrie 1942, în comuna Criscior, județul Hunedoara, unde se refugiaseră părinții săi.
Prin sentința nr. 86 din 22 ianuarie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5263/2002 și a obligat Casa Județeană de Pensii Cluj să recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată pentru perioada 7 noiembrie 1942 – 6 martie 1945, cu plata drepturilor cuvenite, începând de la 1 decembrie 2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că situația reclamantei nu este prevăzută de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că la data strămutării nefiind născută, nu avea domiciliu de unde să fie strămutată. Totodată, recurenta a arătat că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările aduse prin H.G. nr. 127/2002, nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada în care părinții lor au fost strămutați sau refugiați.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate a rezultat că reclamanta s-a născut la 7 noiembrie 1942, în comuna Criscior, județul Hunedoara, localitate în care s-au refugiat părinții săi, în urma ocupării Ardealului de Nord, suferind împreună cu aceștia privațiunile datorate prigoanei din motive etnice.
Din acest considerent, este nerelevantă împrejurarea că s-a născut în timpul refugiului, prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 31/1954, fiind recunoscute drepturile copilului de la concepție, dacă se naște viu.
Astfel fiind, soluția instanței de fond urmează a fi apreciată ca fiind legală și temeinică, conformă cu dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, echitabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 86 din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2003.