Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 2772/2006 AI generated

Dissolution of a commercial company rendered moot by automatic dissolution under Law No. 359/2004

Case Number Decizia nr. 2772/2006
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome struck_off
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal as having lost its object, leaving the lower court decisions in force. The dispute involved a commercial society's action to dissolve a defendant company under Article 232 of Law No. 31/1990, challenging a judgment that had previously dismissed the claim and allocated litigation costs. The decisive legal basis was the automatic dissolution of the defendant company by right under Article 30 of Law No. 359/2004, which rendered the request for judicial dissolution moot and eliminated the subject matter of the appeal.

Legislator headnote

AI generated

art. 232 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, art. 57 C. proc. civ, art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, art. 274 C. proc. civ, art. 30 din Legea nr. 359/2004; Dissolution of a commercial company rendered moot by automatic dissolution under Law No. 359/2004: Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția autorității de lucru judecat întrucât între aceleași părți a mai fost înregistrată cauza cu nr. 16410/2003 la Tribunalul Iași, prin care reclamanta a solicitat dizolvarea pârâtei în baza art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, soluția fiind respingerea cererii, așa cum a fost pronunțată prin sentința nr. 935/ E din 8 iulie 2002.

Keywords

AI generated
dissolution of a company commercial matter loss of object judicial law statutory right dissolution of matrimonial property regime

Cited Legislation

AI generated
art. 232 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta a chemat în judecată pârâta solicitând dizolvarea acestei societăți în temeiul art. 232 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, iar în temeiul art.
art. 57 C. proc. civ
31/1990, iar în temeiul art. 57 C. proc. civ., reclamanta a înțeles să cheme în judecată în calitate de intervenientă în interes propriu, O.R.C.
art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990
16410/2003 la Tribunalul Iași, prin care reclamanta a solicitat dizolvarea pârâtei în baza art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, soluția fiind respingerea cererii, așa cum a fost pronunțată prin sentința nr.
art. 274 C. proc. civ
404/E/2004, în sensul că potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.000.000 lei, cerere care conform sentinței nr.
art. 30 din Legea nr. 359/2004
SRL a fost dizolvată de drept conform art. 30 din Legea nr. 359/2004 și se află în prezent în lichidare și având în vedere această situație a solicitat să se constate că recursul a rămas fără obiect.
AI generated
Decizia nr. 4835/2005
Corporate dissolution appeal: classification of special commercial cassation versus ordinary civil appeal
Decizia nr. 874/2018
Automated dissolution of a commercial company: automatic transfer of abandoned assets to the State versus retroactive application of post-dissolution amendments returning property to shareholders
Decizia nr. 106/2016
Automatic dissolution of limited liability company upon expiration of five-year term by operation of law
Decizia nr. 4123/2010
Mandatory cassation appeal for corporate dissolution due to misclassification of appeal remedy.
Decizia nr. 856/2009
Ex officio deregistration of a dissolved company: challenge to delegated judge's order and exclusivity of the appeal remedy

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 404/ E din 14 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași au fost respinse excepțiile privind autoritatea lucrului judecat și lipsei de interes a reclamantei, invocate de pârâtă.

A fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta SC I.C.S. SA IAȘI în contradictoriu cu pârâta SC A.E.R. SRL IAȘI.

Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active (de intervenție în interes propriu) a O.N.R.C. București în contradictoriu cu reclamanta SC I.C.S. SA și pârâta SC A.E.R. SRL IAȘI.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta a chemat în judecată pârâta solicitând dizolvarea acestei societăți în temeiul art. 232 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, iar în temeiul art. 57 C. proc. civ., reclamanta a înțeles să cheme în judecată în calitate de intervenientă în interes propriu, O.R.C. București.

Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția autorității de lucru judecat întrucât între aceleași părți a mai fost înregistrată cauza cu nr. 16410/2003 la Tribunalul Iași, prin care reclamanta a solicitat dizolvarea pârâtei în baza art. 232 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, soluția fiind respingerea cererii, așa cum a fost pronunțată prin sentința nr. 935/ E din 8 iulie 2002.

La data de 29 iunie 2004, SC A.E.R. SRL a solicitat completarea sentinței civile nr. 404/E/2004, în sensul că potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.000.000 lei, cerere care conform sentinței nr. 757/ E din 17 septembrie 2004 a Tribunalului Iași a fost admisă și obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.000.000 lei reclamantei, fiind respinsă totodată, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași invocată de I.C.S. SA IAȘI,

Împotriva celor două sentințe a declarat apel reclamanta I.C.S. SA IAȘI devenită prin actul adițional din 3 august 2004, SC F.A. SA IAȘI.

Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 53 pronunțată la data de 25 aprilie 2005, a respins apelurile declarate de SC F.A. SA IAȘI (fostă SC I.C.S. SA IAȘI) împotriva sentinței nr. 404/ E din 14 aprilie 2004 și sentinței nr. 757/ E din 17 septembrie 2004 pronunțate de Tribunalul Iași și a obligat-o să plătească intimatei suma de 11.495.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii anterior menționată, reclamanta SC F.A. SA IAȘI a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în sensul pronunțării de către instanța de judecată a unei hotărâri prin care să se dispună dizolvarea SC A.E.R. SRL, motivat de faptul că această societate nu are sediu social cunoscut, sediul cu are figurează la registrul comerțului nemaifiind un sediu real, precum și admiterea cererii de chemare în judecată a altei persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta formulată cu privire la O.N.R.C., cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.

Prin cererea depusă la data de 6 februarie 2006, recurenta-reclamantă a arătat că pârâta SC A.E.R. SRL a fost dizolvată de drept conform art. 30 din Legea nr. 359/2004 și se află în prezent în lichidare și având în vedere această situație a solicitat să se constate că recursul a rămas fără obiect.

Recurenta prin cererea depusă la dosar, la data de 4 octombrie 2006, a încunoștiințat instanța că și-a schimbat denumirea în SC O.F.A. SA.

În concluzie, având în vedere că intimata SC A.E.R. SRL IAȘI a fost dizolvată de drept, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.A. SA IAȘI (în prezent SC O.F.A. SA BUCUREȘTI ), împotriva deciziei nr. 53 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2006.