Marine hull insurance coverage: insurer liability for transit avaries despite alleged insufficient vessel protection and forfeiture of new expert witness
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, affirming the lower courts' judgment that ordered the two insurance companies to pay the shipowner €16,822.12 each, plus legal costs, for total damages of €33,644.25. The dispute centered on an insurance claim for hull avaries suffered by a ship during transit between Orșova and Regensburg, where the insurers argued the damage resulted from the shipowner’s failure to properly protect the vessel during towing rather than from insured risks, and claimed procedural error regarding the denial of their request for a new expert witness. The court held that the insured risk had been proven through German expert examinations, rejecting the insurers' unproven allegations of shipowner negligence and confirming that the appellate court properly declared the insurers forfeited their right to present a new expert witness due to their lack of persistence and failure to appear. The decision was based on Article 24 of Law No. 136/1995 regarding insurer liability for insured events and Article 304 of the Code of Civil Procedure regarding the grounds for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 24 din Legea nr. 136/1995; Marine hull insurance coverage: insurer liability for transit avaries despite alleged insufficient vessel protection and forfeiture of new expert witness: Procedând la examinarea probatoriilor administrate în cauză în raport de susținerile pe care pârâtele le reiterează prin recursul de față, se constată că acestea nu întrunesc nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea solicita modificarea sau casarea hotărârii atacate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 noiembrie 2004, reclamanta SC Ș.N.O. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC A. SA – Drobeta Turnu Severin și SC A. SA – Drobeta Turnu Severin pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 33.644,25 EURO, reprezentând despăgubiri pentru contravaloarea reparațiilor avariilor suferite la corpul de nave O. pe timpul transportului acestuia de la Orșova la Regensburg, conform poliței de asigurare nr. N.F.A 131, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 31 din 14 martie 2005, Tribunalul Mehedinți a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată și a obligat pe fiecare pârâtă la plata sumei de 16.822,12 EURO și câte 19.345.095 lei fiecare, cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 268 din 3 octombrie 2005, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâtele au declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât daunele s-au produs din culpa acesteia privind modul de protejare a corpului navei pe timpul remorcajului și nu datorită producerii riscului asigurat, iar instanța nu și-a manifestat rolul activ, decăderea sa din proba cu expertiza solicitată, fiind greșită.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Procedând la examinarea probatoriilor administrate în cauză în raport de susținerile pe care pârâtele le reiterează prin recursul de față, se constată că acestea nu întrunesc nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea solicita modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În speță, trebuie reținut că reclamanta a asigurat nava O. împotriva tuturor măsurilor pe durata voiajului Orșova – Repenshung, astfel că prin apariția riscului asigurat, pârâtele în calitate de societăți de asigurare aveau datoria achitării daunelor produse, așa cum au fost constatate de experții firmei germane B.T., la data de 13 decembrie 2002, precum și a expertizei B. care a stabilit valoarea prejudiciului în sumă de 33.644,25 EURO, sumă pentru care corect instanțele au angajat, în părți egale, răspunderea pârâtelor recurente.
Astfel că, nu poate fi contestat că evenimentul asigurat s-a produs pe traseul Orșova – Regensburg, având în vedere actele întocmite cu această ocazie privind constatarea de producere a riscului asigurat din 12 decembrie 2002, precum și constatările expertizei firmei germane menționate mai sus din 13 decembrie 2002 la Regensburg, raport întocmit la solicitarea uneia dintre părți, S.A.R. A. SA.
În ceea ce privește susținerile recurentelor că, instanțele trebuiau să rețină culpa reclamantei, care nu ar fi protejat corespunzător tehnic corpul navei, acestea nu pot fi primite, întrucât nu au fost dovedite în nici-un fel și nu rezultă nici din verificările tehnice făcute de societatea germană cu prilejul constatării producerii riscului asigurat.
În această situație, corect instanțele au reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 136/1995 cu modificările sale ulterioare, ca temei juridic al antrenării răspunderii recurentelor-pârâte în calitate de asigurator, pentru producerea riscului asigurat.
În ceea ce privește greșita decădere din proba cu expertiză ce ar fi fost solicitată de pârâte instanței de apel, se constată că pârâtele nu au manifestat interes, nestăruind în efectuarea acesteia și neprezentându-se în instanță, situație în care s-a procedat corespunzător la decăderea din proba încuviințată.
Având în vedere cele de mai sus, recursul pârâtelor se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SA A. SA – Agenția Mehedinți și S.A.R. A. SA, sucursala Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 268 din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.