Pension status denial upheld for lack of proof of 1940–45 ethnic-persecution displacement.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the claimant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment, which had rejected the action; consequently, the denial of the requested status remains in force. The dispute was an administrative-law challenge to a pension authority's decision refusing recognition as a beneficiary under Law No. 189/2000, based on the claimant's assertion that he and his family were refugees from Oradea to Beiuș from 1940–1945 due to ethnic persecution. The decisive legal basis was the failure of the claimant to prove, with official documents or credible testimony, that he resided in Oradea in 1940 or that the displacement occurred for the ethnic-persecution reasons expressly required by Law No. 189/2000.
Legislator headnote
AI generatedPension status denial upheld for lack of proof of 1940–45 ethnic-persecution displacement: Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, M.P., care a motivat că tatăl său a avut locul de muncă în Oradea, deci implicit și domiciliul și din cauza persecuției etnice a fost nevoit să se refugieze la Beiuș.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiune în contencios administrativ, reclamantul M.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 12272 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că, împreună cu părinții săi, a fost refugiat în perioada 1940 - 1945, din localitatea Oradea, în localitatea Beiuș.
Prin sentința civilă nr. 28/CA-PI din 13 februarie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.P., cu motivarea că reclamantul nu a dovedit cu nici un act că ar fi avut domiciliul în Oradea.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, M.P., care a motivat că tatăl său a avut locul de muncă în Oradea, deci implicit și domiciliul și din cauza persecuției etnice a fost nevoit să se refugieze la Beiuș.
Recursul este nefondat.
Se reține că la dosar nu există nici un act oficial sau vreo dovadă a faptului că reclamantul, împreună cu familia sa, ar fi locuit în anul 1940, în Oradea.
De asemenea, nici din declarațiile martorilor și nici din cererea reclamantului, nu rezultă clar motivul persecuției etnice, pentru care se presupune că familia reclamantului, împreună cu acesta, ar fi plecat în refugiu.
În consecință, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că în perioada 1940 - 1945 a fost refugiat în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa cum în mod expres prevede Legea nr. 189/2000, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2006.