Eligibility of children born during parents' forced relocation for compensation under Law No. 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune în contencios administrativ, reclamantul M.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 5282 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că s-a născut în perioada strămutării părinților săi din Bulgaria, în România.

Prin sentința civilă nr. 60/CA din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.P. și a anulat hotărârea nr. 5282 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. A constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în perioada strămutării părinților săi, din Bulgaria, în România și a suferit toate consecințele nefavorabile ale strămutării, ca și aceștia.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, care a motivat că reclamantul nu a fost strămutat din Bulgaria, întrucât s-a născut în anul 1943, după strămutarea părinților săi, care a avut loc în anul 1940.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și de educație.

Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afara de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați, din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a strămutării respective.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 60/CA din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2006.