Appeal against jurisdictional declination order rejected for lack of standing; inadmissibility upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court’s judgment that had rejected the claimant’s action as inadmissible; consequently, the initial decision remains in force. The dispute arose when the claimant sued the Teleorman Tribunal to challenge its jurisdictional declination order in a separate case, instead of filing the statutory appeal (recurs) against that order. The Court held that under Articles 266(3) and 158(3) first sentence of the Civil Procedure Code, the appeal deadline runs from the pronouncement of the declination decision, and non-communication of the order does not extend it. Additionally, the claimant, not being a party to the underlying case, lacked a legitimate personal interest to bring the action, rendering the claim inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 266 alin. (3) C. proc. civ; Appeal against jurisdictional declination order rejected for lack of standing; inadmissibility upheld: Critica vizând nelegalitatea sentinței, pe motiv că încheierea nr. 156/2005 nu a fost comunicată recurentului-reclamant L.G., este nefondată față de dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ. și prevederea imperativă a art. 158 alin. (3) teza I din același cod, potrivit căreia termenul de recurs împotriva hotărârii de declinare a competenței curge de la pronunțarea acesteia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul L.G. a chemat în judecată Tribunalul Teleorman, solicitând să se constate că în mod greșit a declinat competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1875/2005.
Prin sentința civilă nr. 41 din 11 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul L.G., ca inadmisibilă, reținând că prin încheierea nr. 156 din 30 mai 2005, Tribunalul Teleorman a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe L.A. și M.T., iar reclamantul nu a utilizat calea de atac a recursului împotriva respectivei încheieri.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, L.G., care a motivat că nu i-a fost comunicată încheierea în cauză pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Recursul este nefondat.
În mod corect, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul L.G., cu motivarea că acesta nu a declarat recurs împotriva încheierii nr. 156 din 30 mai 2005, prin care Tribunalul Teleorman a declinat competența soluționării cauzei privind pe L.A., în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede.
Critica vizând nelegalitatea sentinței, pe motiv că încheierea nr. 156/2005 nu a fost comunicată recurentului-reclamant L.G., este nefondată față de dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ. și prevederea imperativă a art. 158 alin. (3) teza I din același cod, potrivit căreia termenul de recurs împotriva hotărârii de declinare a competenței curge de la pronunțarea acesteia.
În subsidiar, se reține și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată la fond, constând în aceea că recurentul-reclamant L.G., nefiind parte în dosarul în care s-a pronunțat încheierea nr. 156 din 30 mai 2005, nu justifică un interes legitim și personal în promovarea acțiunii, prevederile art. 30 și 35 C. fam., invocate de recurentul-reclamant, nefiind relevante sub acest aspect.
Față de cele ce preced, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.G. împotriva sentinței civile nr. 41 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2006.