Recognition of refugee status and monetary benefits for ethnic persecution: sufficiency of witness testimony over official documents and irrelevance of ethnic identity to statutory eligibility under Law No. 189/2000.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Cluj County Pension House, thereby upholding the lower court’s decision in favor of the claimant. The dispute centered on an administrative challenge to a pension authority decision that had initially refused to recognize the claimant, an ethnic Hungarian, as a refugee and deny associated financial benefits under Law No. 189/2000; the core factual issue was whether the claimant’s relocation between localities in 1940 constituted ethnic persecution requiring legal recognition. The Court held that the lower court correctly applied Articles 1 and 2 of Government Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000), determining that the claimant’s status as a "refugee" or "displaced person" was legally established by witness testimony proving that the move was forced by ethnic persecution, regardless of the claimant's specific ethnic group. Consequently, the lower court’s order obligating the pension authority to recognize the refugee status for the period between September 10, 1940, and March 6, 1945, and to grant the corresponding monetary rights remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of refugee status and monetary benefits for ethnic persecution: sufficiency of witness testimony over official documents and irrelevance of ethnic identity to statutory eligibility under Law No. 189/2000: The dispute centered on an administrative challenge to a pension authority decision that had initially refused to recognize the claimant, an ethnic Hungarian, as a refugee and deny associated financial benefits under Law No. 189/2000; the core factual issue was whether the claimant’s relocation between localities in 1940 constituted ethnic persecution requiring legal recognition. The Court held that the lower court correctly applied Articles 1 and 2 of Government Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000), determining that the claimant’s status as a "refugee" or "displaced person" was legally established by witness testimony proving that the move was forced by ethnic persecution, regardless of the claimant's specific ethnic group. Consequently, the lower court’s order obligating the pension authority to recognize the refugee status for the period between September 10, 1940, and March 6, 1945, and to grant the corresponding monetary rights remains in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive to support the decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 18836 din 13 decembrie 2005, reclamantul B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 18882 din 3 octombrie 2005, emisă de pârâtă, recunoașterea calității sale de refugiat și acordarea drepturilor, prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 72 din 6 februarie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în consecință, a anulat hotărârea nr. 18882 din 3 octombrie 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată pentru perioada 10 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2005.
În motivarea soluției s-a reținut că și etnicii maghiari, cum este cazul reclamantului, au avut de suferit în urma persecuțiilor cu caracter etnic, împrejurare dovedită în cauză cu declarațiile celor doi martori.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul, de etnie maghiară, nu a făcut dovada persecuției etnice, cu acte oficiale, că familia sa nu a fost nevoită să se refugieze, schimbul de domiciliu având loc dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu ocupat.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, prevede că persoană strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamant, din localitatea Văleni, județul Cluj și refugierea în comuna Baciu, județul Cluj, fost determinată de persecuțiile etnice care s-au exercitat aspra sa, așa cum rezultă din declarațiile autentice ale martorilor P.A. și L.N., cea din urmă, audiată în instanță și la rândul său, beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
Împrejurarea că reclamantul este de etnie maghiară, nu prezintă relevanță sub aspectul recunoașterii statutului de refugiat, deoarece legea nu face o distincție în acest sens, iar persecuția etnică a fost dovedită.
De altfel, intimatul-reclamant a depus la dosar, hotărârea-revizuire nr. 18882 din 30 martie 2006, emisă de recurenta-pârâtă, prin care i-a acordat acestuia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, așa cum s-a dispus prin sentința atacată cu recurs.
În consecință, în mod corect, instanța de fond a apreciat și a reținut că intimatul are statut de refugiat, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, completată și modificată.
Așa fiind, având în vedere cele mai sus reținute, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 72 din 6 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2006.