Retrocession of public domain property to religious entities and applicability of inalienability rules under public property law

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 845 din 14 februarie 2005, în urma declinării competenței de către Tribunalul Alba, reclamanții Consiliul Local al municipiului Blaj, în numele și pentru municipiul Blaj și Primăria municipiului Blaj, au chemat în judecată pârâții Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și Președintele Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând anularea deciziei nr. 448 din 6 decembrie 2004 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu se afla în domeniul public al municipiului Blaj, având destinația de utilitate publică, iar pe terenul în cauză, din anul 1987 s-a dat în folosință o construcție nouă, situată lângă construcția veche, ambele clădiri având destinația „Clubul copiilor”. S-a arătat, de asemenea, că o parte din teren are destinația de parc și căi de acces, neprecizându-se în cuprinsul deciziei, dacă s-a solicitat opțiunea, în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 501/2002.

Ulterior, în cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu, Mitropolia Bisericii Române Unită Greco-Catolică Blaj, județul Alba și Inspectoratul Școlar al județului Alba.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 131 din 27 mai 2005, a respins acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanții Consiliul Local al municipiului Blaj și Primăria municipiului Blaj împotriva pârâților Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și Președintelui Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. A respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții Mitropolia Bisericii Române Unită Greco-Catolică Blaj și Inspectoratul Școlar Județean Alba.

În motivarea soluției s-a reținut că opțiunea prevăzută de art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, așa cum a fost aprobată și completată prin Legea nr. 501/2002, aparține exclusiv solicitantului restituirii, fiind lăsată exclusiv la îndemâna acestuia, și nu altor persoane, în cauză această opțiune fiind exprimată prin cererea de retrocedare, de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj. S-a reținut, de asemenea, că actele normative care reglementează retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, nu conțin în privința restituirii, nici o distincție privind apartenența bunului la domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, iar O.U.G. nr. 94/2000 și Legea de aprobare nr. 502/2002, având caracter special în raport cu alte acte normative anterioare, se aplică cu precădere.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, reclamanții Consiliul Local al municipiului Blaj, în numele și pentru municipiul Blaj și Primăria municipiului Blaj și intervenientul Inspectoratul Școlar al județului Alba, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând că instanța de fond a dat o soluție nelegală și netemeinică.

Astfel, s-a susținut că hotărârea este nelegală, fiind încălcate prevederile Legii nr. 213/1998, care declară că bunurile aparținând domeniului public, sunt inalienabile, iar prin actul administrativ atacat au fost retrocedate bunuri aparținând domeniului public al municipiului Blaj, atestat prin H.G. nr. 974/2002.

S-a mai susținut că hotărârea este netemeinică, în cauză neefectuându-se probele necesare pentru delimitarea bunurilor imobile care au aparținut mitropoliei, astfel că au fost retrocedate bunuri care nu au aparținut acesteia: construcția nouă edificată de municipiul Blaj, precum și căile de acces, zonele verzi și aleea de intrare în Parcul „Avram Iancu”.

Recursurile sunt întemeiate.

1. Este necontestat că bunurile imobile, care au fost retrocedate prin decizia nr. 448 din 6 decembrie 2004, adoptată de Comisia de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aparțin domeniului public al municipiului Blaj, așa cum s-a atestat și prin H.G. nr. 974/2002, Anexa nr. 4, poziția 134, sub denumirea „Clubul copiilor și elevilor”, astfel că aceste bunuri au regimul juridic conferit de prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Raționamentul instanței de fond, potrivit căruia prevederile Legii nr. 213/1998 sunt inaplicabile, din moment ce O.U.G. nr. 94/2000 nu face nici o distincție între bunurile aparținând domeniului public sau privat, atunci când reglementează retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, este greșit, fiind contrar concluziei care trebuie să rezulte în mod logic.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 94/2000 nu conține reglementări distincte în raport cu apartenența bunurilor respective la domeniul public sau privat, dar această omisiune impune concluzia că rămâne aplicabilă reglementarea-cadru din legea generală: Legea nr. 213/1998, legiuitorul neînțelegând să instituie o reglementare specială prin O.U.G. nr. 94/2000 pentru bunurile aparținând domeniului public, prin care să deroge de la legea generală.

Că este așa, rezultă și din împrejurarea că, ulterior, la art. 1 a fost introdus alin. (7), potrivit căruia în situația în care imobilul retrocedat se află în domeniul public, acesta urmează a fi scos din domeniul public, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare.

Deci, prin acest text a fost instituită o procedură specială derogatorie de la regimul reglementat în legea generală: Legea nr. 213/1998, iar instanța de fond era datoare să se pronunțe în legătură cu procedura aplicabilă, în raport cu data emiterii actului administrativ atacat și cu data intrării în vigoare a art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000. Numai în urma rezolvării acestei probleme, instanța de fond era în măsură să aprecieze cu privire la legalitatea actului administrativ, în raport cu această apărare a reclamanților-recurenți.

2. Dar instanța de fond a dat o soluție greșită, apreciind că, pentru construcția nouă, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora litigiile legate de eventuale îmbunătățiri aduse imobilelor care se retrocedează, vor fi soluționate între proprietari și chiriași.

Or, în cauză nu s-au pretins îmbunătățiri la imobilul (Corpul 1) retrocedat, ci s-a susținut că au fost retrocedate imobile care nu au aparținut cultului intervenient, ceea ce impunea administrarea unui probatoriu suplimentar, eventual o expertiză judiciară, necesar verificării susținerilor făcute de reclamanții-recurenți.

Având în vedere aceste considerente, urmează ca cele două recursuri să fie admise, sentința atacată să fie casată, iar cauza trimisă, pentru rejudecare, potrivit dezlegărilor date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Consiliul Local al municipiului Blaj, în numele și pentru municipiul Blaj și Primăria municipiului Blaj și de Inspectoratul Școlar al județului Alba, împotriva sentinței civile nr. 131 din 27 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2006.