Eligibility for refugee benefits under Law 189/2000: distinguishing ethnic persecution from economic hardship
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the lower court's dismissal of the claim, which resulted in the plaintiff's failure to establish entitlement to the benefits claimed. The dispute centered on a social security litigation where the plaintiff challenged a decision by the County Pension House, seeking recognition as a refugee and the associated rights under Law No. 189/2000, alleging she had been forced to relocate during the period from September 1940 to March 1945. The court ruled that the decisive legal basis for granting benefits under Article 1 of Law No. 189/2000 is the suffering of ethnic persecution during the specified regime period; however, the evidence demonstrated that the family's relocation was motivated solely by the father's loss of employment rather than ethnic persecution, failing to meet the statutory conditions.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Eligibility for refugee benefits under Law 189/2000: distinguishing ethnic persecution from economic hardship: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 octombrie 2005, reclamanta V.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4310 din 12 septembrie 2005 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, având în vedere că în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a fost nevoită să se refugieze, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu (Brașov), în localitatea Baraolt, județul Covasna și apoi în Târgu-Mureș, județul Mureș.
Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 155/F din 6 decembrie 2005, a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada calității sale de refugiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta V.P., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că tatăl său a fost dat afară de la locul de muncă, datorită faptului că era maghiar, ceea ce reprezintă persecuție etnică, situație care a determinat refugiul.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Rezultă, așadar, condiția esențială a acordării drepturilor prevăzute de legea precizată, și anume, persecuția etnică.
Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără echivoc, că motivul plecării familiei reclamantei din localitatea de domiciliu a fost lipsa serviciului tatălui, și nu persecuția etnică în sensul legii.
Astfel, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
Se constată, în consecință, că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, motiv pentru care recursul se privește ca nefondat și urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.P. împotriva sentinței nr. 155/F din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.