Ethnic persecution refugee status qualification under Law 189/2000: internal displacement between territories under the same foreign occupation as satisfaction of the persecution requirement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the respondent pension fund, thereby upholding the appellate court’s decision that recognized the claimant’s status as a refugee for the period of September 1, 1944, to March 6, 1945, and obligated the fund to issue a new decision granting monetary benefits retroactively from April 1, 2005. The dispute centered on the claimant’s challenge to an administrative refusal to acknowledge refugee status under Law No. 189/2000, arguing that he and his family had fled their ethnic persecution in a specific locality to a neighboring town in 1940–1945, whereas the pension fund argued that movement between two territories under the same occupying authority did not constitute refugee status under the law. The court held that the lower instance correctly applied Article 1(1)(c) of Law No. 189/2000 and Article 4(2) of Government Order No. 127/2002, finding that witness testimony sufficiently proved the existence of ethnic persecution, which was the decisive legal criterion for establishing the claimant's entitlement to benefits regardless of the specific internal displacement route.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Ethnic persecution refugee status qualification under Law 189/2000: internal displacement between territories under the same foreign occupation as satisfaction of the persecution requirement: În conformitate cu prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 octombrie 2005, reclamantul L.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4325 din 12 septembrie 2005 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost nevoit să se refugieze, împreună cu familia sa, din motive etnice, din localitatea de domiciliu Hodoșa, în altă localitate, de unde s-au reîntors în luna septembrie 1945.
Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 153/F din 6 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască acestuia, calitatea de refugiat pentru perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 1 aprilie 2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că în perioada 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat din localitatea Hodoșa, în localitatea Doborhegy - Ungaria, datorită persecuțiilor etnice, încadrându-se în condițiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurenta a arătat că plecarea familiei reclamantului de pe teritoriul ocupat de autoritățile ungare (localitatea Hodoșa), pe teritoriul ocupat de aceleași autorități (localitatea Doborhegy), nu face obiectul Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
În speță, în mod legal instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada cerută de lege privind calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menționate, rezultă din declarațiile martorilor B.A., K.E, declarații prin care s-a făcut dovada persecuției etnice, în condițiile art. 4 alin. (2) din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
În consecință, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 153/F din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.