Beneficiary status for child born after parental displacement under 1940 Treaty: Application of Law 189/2000 to post-exchange births

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2005, reclamantul L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5202 din 31 octombrie 2005, recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 februarie 1944 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de lege, începând cu data depunerii cererii.

Reclamantul a arătat că s-a născut la 24 februarie 1944, părinții săi fiind strămutați ca urmare a aplicării Tratatului semnat la Craiova, în anul 1940, între Bulgaria și România.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 442/CA din 15 decembrie 2005, a admis contestația, a anulat hotărârea contestată și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar în perioada reglementată de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000 și a suferit aceleași consecințe nefavorabile, ca și familia sa, astfel că este îndrituit să beneficieze de drepturile prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând că este lipsită de temei legal, întrucât intimatul-reclamant nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație, pentru a susține că a fost strămutat și că beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții s-au refugiat sau au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menționate, reiese din copia-extras de pe „Tabloul cu culturile nerecoltate ale românilor și coloniștilor din comuna Rahman Asiclar, județul Durostor”, declarația de avere a tatălui reclamantului și acte de stare civilă.

În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 442/CA din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.