Effect of party self-suspension on civil servant incompatibility and grounds for termination of public service
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the National Agency of the Public Function (ANOFM), upholding the lower court’s decision to annul the agency’s order terminating the appellant’s employment relationship and ordering ANOFM to pay 1,000 RON in litigation costs to the employee. The dispute concerned whether a civil servant appointed to a leadership position in a political party was required to have his public employment terminated for incompatibility under Articles 43(2) of Law No. 188/1999 and 98(2) of Law No. 161/2003, or if this ground could be resolved through voluntary suspension of party duties. The court determined that the employee’s request for self-suspension from party leadership, which was granted by the party’s permanent delegation before the termination order was issued, effectively extinguished the legal ground of incompatibility. Consequently, the administrative order to terminate the service was deemed to lack legal basis and justification, as the only remaining consequence of the dual mandate was a statutory suspension of public duties, not termination.
Legislator headnote
AI generatedart. 43 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, art. 84 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 188/1999, art. 274 C. proc. civ; Effect of party self-suspension on civil servant incompatibility and grounds for termination of public service: Consideră recurenta că a făcut în mod corect aplicarea art. 43 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și a art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, solicitând în prealabil și punctul de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici care a interpretat corect ca imperativă dispoziția Legii nr. 188/1999, privind interdicția ca funcționarii publici să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 228 din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. 4094/2005, a fost admisă contestația numitului S.G. împotriva Ordinului nr. 240 din 16 mai 2005, emis de pârâta A.N.O.F.M., fiind anulat acest act prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu ale părților în temeiul art. 43 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și al art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a avut o conduită dintre cele reglementate de art. 84 alin. (5) lit. b) și că el a acționat pentru încetarea motivului legal de incompatibilitate în termen de 10 zile.
A constatat instanța că reclamantul a făcut dovada că, după numirea lui ca președinte al organizației municipale Sibiu a P.S.D., la data de 25 martie 2005, a solicitat Delegației Permanente a acestui partid să fie suspendat din funcțiile de conducere.
A reținut instanța că prin adresa nr. 24 din 4 aprilie 2005, Delegația a admis cererea de autosuspendare pentru perioada 4 aprilie - 1 mai 2005, dată de la care devin aplicabile dispozițiile art. 81 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind suspendarea de drept a raportului de serviciu.
Ca urmare, a apreciat instanța că A.N.O.F.M. nu putea dispune încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, care era director executiv la A.J.O.F.M. Sibiu, operând doar suspendarea acestui raport.
A mai reținut instanța și un element de nelegalitate sub aspect formal, în sensul că ordinul, emis la 16 mai 2005, dispune pentru trecut încetarea raporturilor de muncă de la 1 mai 2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față, pârâta, cererea fiind legal timbrată.
În motivare se arată că ordinul anulat este un act administrativ cu caracter individual care respectă toate dispozițiile legale în materia funcției publice.
Susține recurenta că a luat cunoștință de starea de incompatibilitate în care se afla reclamantul, nu de la acesta, ci prin adresa nr. 3333 din 25 aprilie 2005 a Instituției Prefectului județului Sibiu și că la 26 aprilie 2005, reclamantul a adus la cunoștință situația creată prin alegerea sa la 25 martie 2005 în conducerea P.S.D .Sibiu.
Arată recurenta că a aflat de la reclamant că din 1 mai 2005 se va încadra la Camera Deputaților în cadrul unui Birou Parlamentar.
Consideră recurenta că a făcut în mod corect aplicarea art. 43 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și a art. 98 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, solicitând în prealabil și punctul de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici care a interpretat corect ca imperativă dispoziția Legii nr. 188/1999, privind interdicția ca funcționarii publici să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice.
Arată recurenta că reclamantul avea obligația de a acționa pentru încetarea motivului legal de incompatibilitate, de la data de 25 martie 2005, în termenul prevăzut de art. 84 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 188/1999, iar cererea sa de autosuspendare adresată Delegației Permanente a P.S.D. nu a înlăturat starea de incompatibilitate, pentru că normele în materia funcției publice nu reglementează o asemenea posibilitate.
Recursul nu se fondează.
Chiar dacă nu este expres prevăzută în normele din materia funcției publice, autosuspendarea pe care reclamantul a solicitat-o și a obținut-o de la Delegația Permanentă a P.S.D. Sibiu, a avut ca efect încetarea motivului de incompatibilitate pe baza căruia s-a emis ordinul, iar apoi a operat o suspendare de drept din funcția publică.
În această situație, măsura încetării raportului de serviciu pe motiv de incompatibilitate este lipsită de suport legal, dar și de temeinicie.
Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.O.F.M. împotriva sentinței civile nr. 228 din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului S.G., suma de 1000 RON cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2006.